Anestezie pentru popor – Telejurnalul TVR

Sînt absolut convins că nu spun mare noutate cu asta, da’ eu nu prea m-am uitat la TVR de cînd mi-am tras cablu acasă, prin clasa a noua, şi am abandonat broadcasterul naţional. De atunci pînă azi chiar nu am fost atent la TVR, deşi am contribuit la bunăstarea cel puţin a unuia dintre miile de angajaţi care aveau cîndva bonusuri, ore suplimentare, prime de sărbători plus cotă-parte din profitul firmei, în vreme ce reporterii de la privat aveau voie să se plîngă pe la colţuri.

Patria lor, patria noastră… Şi invers.

Ce o să se facă englezii fără capitală? Anul trecut, statisticile arătau că unul din doi londonezi era “non-white”, iar imigranţii continuă să vină în ritm de aproape 300 de mii pe an. Aceeaşi întrebare ar trebui să fie şi în mintea românilor, pentru că şi ţara noastră a devenit o destinaţie interesantă pentru asiatici migranţi. Soarta noastră, conform teoriei generale a persecuţiei universale a românului, este cea mai ingrată: pe noi Occidentul nu ne vrea, ţara de unde am imigrat ne aşteaptă cu bani acasă sau deloc iar oraşele noastre se umplu, încet, cu imigranţi de toate culorile.

Daţi o labă de ajutor Regatului Unit!

O ştire care ar fi putut face senzaţie şi a trecut aproape printre degetele presei britanice ridica, acum vreo trei zile, un geamăt adînc de avertisment: fraţi creştini, Regatul Unit e în criză de bărbaţi cu dare de mînă, îndeobşte numiţi donatori de spermă. Eu era să ajung – pardon my French – în patru labe de rîs cînd am văzut ştirea.

Nu a fost o problemă niciodată în Regatul Unit faptul că băncile de spermă erau dispuse aici doar să primească materialul genetic, dar nu şi să recompenseze cu niscaiva lire sterline truda celui care cu sudoarea frunţii şi cu palmele bătătorite de atîta donat scotea la lumina zilei fundamentul următoarei generatii de consumatori de fish and chips. Chiar nu e problemă, englezii sînt gentlemani, nu e o chestiune de bani. Alta e beleaua…

Interesul flasc al britanicilor pentru donat spermă se datorează unor chestiuni mai personale: producătorii de spermă din Regat au renunţat să mai dea ţării cît mai mult material genetic de cînd a dat Măria sa de la Buckingham o lege inhibitoare pe tema asta, act normativ care fie vrea să scoată anonimatul din masturbare, fie să scoată masturbarea din anonimat, în funcţie de perspectivă. Pe româneşte, o lege care spune că domnii generoşi care vor să împartă cu diverse femei necunoscute ADN Made in England nu mai pot rămîne, ca bunii creştini, donatori anonimi. Trebuie toţi să îşi dea numele şi, mai mult decît atît, vlăstarele care ar rezulta din eventuala folosire cu succes a generoaselor donaţii au dreptul să afle, la 18 ani, cine este tatăl adevărat. În aceste condiţii, pravila creştinească a generozităţii, care spune “să nu ştie stînga ce face dreapta” este aici clar picată în desuetudine…

Exact ca în scena cu vestita delaţiune a lui Ionescu şi Popescu din “O scrisoare pierdută”, britanicii se aliniau conştiincioşi atîta vreme cît puteau să dea rodul muncii lor anonim. Nu se mai poate anonimă, nu mai merge “pac, la Războiul!”.

Şi totuşi, nici în condiţiile astea, Marea Britanie nu vrea să le ridice românilor restricţiile de pe piaţa muncii. Cum ce legătură are? Simplu! Vă daţi seama ce minuni ar putea realiza pentru băncile de spermă britanice mîna de lucru venită din ţara noastră? Cîte sute de mii de bărbaţi abia aşteaptă să îşi pună laba în slujba Reginei? Singuri muncitorii de la ARO Cîmpulung, care voiau să îşi salveze fabrica de la faliment donînd spermă, ar umple toate frigiderele din Marea Britanie rapid. Iar inginerii de acolo nici nu au nevoie de reviste porno, e suficient să le daţi nişte planşe tehnice cu ultimul model de Nissan. În condiţiile în care cererea e mare, noi avem în România exact oferta de care au nevoie supusele Măriei Sale.

De ce românii? Vă dau un exemplu din istorie, adică din istorisirile lui Dumitru Almaş. Mai ţineţi minte vestita replică a caporalului grenadier Muşat, din Primul Război Mondial, cînd soldatul şi-a pierdut o mînă, dar a refuzat să se lase la vatră? “Mai am un braţ şi vreau să îl pun în slujba ţării. Cu dinţii trag focosul şi cu stînga arunc!” Cu un popor atît de devotat lucrului manual chiar şi în ploaia de gloanţe inamice, vă daţi seama ce fapte de auto-eroism ar putea realiza compatrioţii noştri lăsaţi slobozi prin ploaia doar cu apă meteorică din Regatul Unit? În patria română, nu au lipsit nici braţele vînjoase, nici restul, să mă înţeleagă bine Alteţele lor… Am deveni un fel de eroi internaţionali ai englezilor, exact ca luptătorii Gurkha, am fi şi noi nu nişte Supermen, ci nişte Sperm-men, care să salveze naţia britanică de la pieire…

Majesteatea Voastră, e timpul să acţionaţi cu mînă de fier şi să luaţi o decizie, oricare ar fi consecinţele. Chiar cu riscul ca, în 2028, Marea Britanie să devină, de la injecţia de ADN românesc, un stat manelist care să se închine la icoana lui Gigi Becali izvorîtoare de zer şi făcătoare de blaturi, cu Westminster convertit în mall şi şaormărie şi cu Buckingham transformat în palat vişiniu cu turnuleţe de aur pentru noul Rege al Manelelor, Adrian Guţă Puţă de Maimuţă von Strehaia, cu Aston Martin şi MG reprofilate pe trăsuri haurite şi hîmpodobite păntru principesele Portocala, Mercedesa, Bauxita şi Expertiza. Asta e, Măria ta, soarta întregii ţări e la mijloc, vremea a venit să iei deciziile pentru care britanicii te-au pus acolo. E clar că englezii nu vor să mai mişte un deget în chestiunea asta, ce să mai zic de toată mîna… Iar pe ai noştri, ca brazii, nu cred că îi interesează foarte mult banii sau anonimatul în chestiunea donării de spermă. Cred că mai important este modul de recoltare…

Urmaşii lui Adolf: gay da, fumător ba!

După cum merg treburile în Marea Britanie, tare mă tem că, nu peste multă vreme, o să fiu apostrofat pe stradă: “Băi, nesimţitule care fumezi! De ce nu faci sex cu bărbaţi, ca toţi cetăţenii respectabili? La puşcărie cu tine, să înveţi să te arzi în bucă în aer curat!” Asta pentru că, în Regat, fumatul e tot mai interzis, spre deosebire de – un exemplu la întîmplare – căsătoriile gay, care sînt perfect legale.

Cam aşa cred că va arăta ziua în care Parlamentul Marii Britanii va aproba noul proiect de lege înaintat de naziştii anti-fumat în cursul zilei de azi. O lege care, dacă va fi aprobată, ar urma să izgonească în canale şi în ghenele de gunoi pe oricine îndrăzneşte pe pămîntul Măriei Sale, Regina, să spurce aerul strămoşesc lăsat cu limbă de moarte de Robin Hood cu o pîrdalnică blestemată procletă de ţigară.

Pentru cine nu a mai dat pe aici de anul trecut, o să fac eu un update rapid. În Regatul Unit, nu e de ajuns că, de la 1 iulie 2007, orice om care vrea să fumeze o ţigară dimpreună cu berea sau cu cafeaua este izgonit afară din cîrciumă, la ghena de gunoi. De parcă el nu tot cu bani plăteşte. Acum, fasciştii anti-fumat vor să interzică fumatul în maşina proprietate personală şi se gîndesc dacă nu cumva ar fi bine să interzică tutunul de tot şi să încheie lucrarea definitiv, să ne bage la puşcărie pe toţi ăştia, infractori nenorociţi, care insistăm să ne aprindem cîte o ţigară.

Nişte multe organizaţii ale căror nume nu o să aibă parte de reclamă moca la mine pe pagină, finanţate din diverse surse, în special din donaţii, duc acum campanie după campanie de terfelire a fumătorilor în toate modurile imaginabile. Presa din Regat e plină de caricaturi cu fumători degeneraţi, incapabili să îşi controleze un obicei infamant, insensibili la copilaşii pe care îi îmbolnăvesc de cancer şi gata mereu să chiulească de la muncă să mai tragă un fum. Simultan, alte campanii publice îi pictează pe dependenţii de heroină ca pe nişte victime demne de compasiune şi de ajutor.

În Marea Britanie un fumător este văzut mai rău decît unul care bagă malaciucă-n venă, deşi fumătorii plătesc mai multe taxe în buzunarul statului decît nefumătorii şi în mod clar contribuie cu mai mulţi bani la bugetul poliţiei, spitalelor şi şcolilor decît consumatorii de heroină, care cotizează direct în seifurile urmaşilor lui Escobar şi ale altor lorzi ai stupefiantelor, capi ai crimei organizate.

Un pachet de ţigări care costă în România 6 RON aici e 6 lire, de cinci ori mai mult. Diferenţa constă în taxe peste taxe şi accize peste accize, bani cu care noi, cei care ne permitem erezia unei ţigări, contribuim la veniturile Majestăţii Sale Regina şi la serviciile care o slujesc. Bani pe care nefumătorii poate că îi dau pe cocaină, că e tare la modă în UK să nu fumezi, dar să tragi liniuţe pe nas.

De cînd a fost introdusă interdicţia fumatului în baruri – NU ÎN COFETĂRII SAU ÎN SPITALE – pub-urile englezeşti dau faliment în medie cîte opt pe zi. Dar propaganda deşănţată de aici te loveşte peste ochi cu ştiri din categoria “Producătorii de tutun se bucură că fumatul a fost interzis, deşi profitul le-a scăzut cu 40%”, un titlu făcut în sictirul oricărei logici, apărut acum vreo trei luni prin ziarele londoneze. Nici actorii care au de interpretat pe scenă personaje care fumează nu au voie să aprindă ţigara. Acum se pune problema ca filmele vechi în care sînt scene cu fumat să fie editate şi scenele în care ard ţigări să nu mai apară – o misiune demnă de Ministerul Adevărului…

Britanicii care vor să fie trendy acum sînt anti-fumat şi numesc România ţară a lumii a treia, pentru că la noi fumatul este permis aproape oriunde. Aceiaşi britanici care, printre altele, nu au acte de identitate.

Regatul se confruntă cu probleme financiare grave, bursele pică, puştanii înarmaţi cu cuţite ucid în fiecare zi trecători nevinovaţi doar ca să fie cool, sute de mii de britanici au renunţat deja să mai muncească, şi nu mai există nici o şansă de a-i convinge să producă vreo ceva, deoarece e chiar profitabil aici să trăieşti din ajutor social (later edit: a doua zi, The Sun îmi dă dreptate). Dar toate astea nu reprezintă absolut nimic în comparaţie cu fumătorii ăia nenorociţi, de la care pornesc toate problemele. Nu ştiţi de ce vă sună cunoscută formularea? Parcă aşa zicea şi unul, Hitler, acum vreo 7 decenii, despre evrei, nu?…

Pentru că sînt al dracului, propun să trăim cu toţii într-o societate 100% sănătoasă şi lipsită de pericole. Nu doar fumatul să intre la index, fraţilor! Să interzicem condusul, pentru că sînt pline ştirile de accidente mortale cu oameni nevinovaţi! Să interzicem şi avioanele, că şi astea sînt mortale, uneori. Mersul pe jos e şi el un pericol, mai ales pe străzile astea pline de cuţitari, aşa că nu ar fi rău să interzicem ieşitul din casă. A, da, internetul este o unealtă a diavolului, unde perverşi stau la pîndă să ne corupă copilaşii şi unde escrocii ne vînează cardurile. Şi casa e un loc destul de periculos, unde s-au petrecut accidente nasoale, aşa că am putea să interzicem şi casele. De dragul eliminării pericolelor, să interzicem tot, dragi urmaşi ai lui Hitler!!!

Şi să încheiem, deci, optimist, cu un citat din Adolf Hitler: “Sînt convins că, dacă aş fi fost fumător, nu aş fi putut niciodată să suport grijile şi angoasele care au fost pentru mine o povară atîta vreme. Poate că poporul german îşi datorează mîntuirea acestui fapt”, spunea, în 1942, nimeni altul decît Fuhrerul. Cel sub a cărui genială conducere de adîncă respiraţie smoke-free, Germania a pornit un război mondial de 7 ani, care a ucis 50 de milioane de oameni. Dar măcar au murit sănătoşi, nu?

De dragul istoriei pe care sper să nu o mai repetăm, o să recapitulez o cronologie destul de recentă, din al Treilea Reich:

1938
- Luftwaffe interzice fumatul
- Poşta Germană interzice fumatul
- Fumatul este interzis în locurile de muncă, în birourile guvernamentale şi în casele de vacanţă.
- Prigonirea evreilor în al Treilea Reich intră în perioada de apogeu, din noaptea de 7 noiembrie 1938, numită şi Kristallnacht, cînd 200 de sinagogi au fost incendiate sau devastate, mii de magazine evreieşti au fost vandalizate şi aproape 100 de evrei au fost linşaţi.

1939
- Partidul Naţional-Socialist (National sozialistische Deutsche Arbeiterpartei) interzice fumatul în birourile sale.
- Comandantul SS, Heinrich Himmler, le interzice ofiţerilor SS şi de poliţie să fumeze în timpul serviciului.
- Hermann Goering, preşedintele Reichstagului, cel desemnat să fie succesorul lui Adolf Hitler, le interzice militarilor să fumeze pe stradă, în marş sau în timpul liber.
- Germania nazistă ocupă Polonia, în urma pactului de neagresiune Ribbentrop – Molotov, semnat la 23 august 1939. Începe cel de-al Doilea Război Mondial.

1941
- 60 de oraşe germane interzic fumatul în tramvaie.
- Fumatul este interzis în adăposturile antiaeriene germane.
- Femeilor sub 25 de ani li se interzice prin lege să mai fumeze în Germania.
- Fumatul este interzis în baruri şi restaurante, femeile nu mai au voie să cumpere tutun în Germania.
- Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică, pe 22 iunie 1941.

Ce a urmat, ştim cu toţii…

LATER EDIT: iată în ce hal pot naziştii anti-tabac să încerce să reglementeze felul în care personajele din filme pot sau nu fuma. Iar asta în The Land of the Free, Home of the Brave… În curînd o să interzică să îţi doreşti să aprinzi o ţigară sau să pronunţi cuvîntul “tutun” în public, exact ca obscenităţile. O să se ocupe de asta Poliţia Minţii…