Televiziunea – primii doisprezece ani sînt mai grei…

În urmă cu 12 ani, pe o vreme cam ca asta de nasoală, am început să lucrez în televiziune, în localitatea numită Iași. Pe atunci, știrile se scriau la mașină, prompterul era un maldăr de foi, camerele erau VHS, corespondențele la București se trimiteau prin fax, mergeam pe teren cu autobuzul sau chiar pe jos, dacă nu primeam “liber” pentru autobuze  - rareori prindeam mașină – telefoanele mobile erau jucării de beizadele, internetul era o legendă urbană, echipamentul pentru transmisiuni live era cam cît o platformă de lansare a rachetelor în cosmos, microfoanele wireless erau o dorință, camerele ascunse nu existau nici măcar în imaginație. Videotelefoane? Văzusem în Star Trek, dar cine avea timp să creadă toate filmele SF? Cînd ningea, mergeam hei-rup prin zăpadă, strîngeam din dinți, sfidam frigul și visam la viitorul în care mă vedeam cel puțin editor… Pe atunci, apropo, se putea fuma în orice redacție. Era chiar obligatoriu…

ÎnvaţăJurnalism.ro sau unde merită să studiați jurnalismul

http://invatajurnalism.ro/

Ești tînăr și vrei să te afirmi în mass-media? Viața de jurnalist ți se pare palpitantă și vrei să iei parte la acțiune? Nu știi unde și de la cine să înveți bazele meseriei de jurnalist? Te-au zăpăcit de cap reclamele la școli de jurnalism unde trebuie să lași mii de euro în schimbul unei diplome, dar de unde pleci fără cunoștințe profesionale și fără șanse reale la o carieră? E momentul să respiri ușurat că ne-ai cunoscut! Avem aici rezolvarea problemelor tale! Pagina www.invatajurnalism.ro este răspunsul la întrebările tale.

1500 de euro pentru o carieră? Sau pentru zero cariere?

Rata de succes la Intact Media Academy este de puțin sub 3 la sută, ceea ce înseamnă cu un lat de cablu de microfon mai mare decît marja de eroare a unui sondaj de opinie. Iar asta rezultă chiar din documentele lor oficiale. Doar trei dintre cei 110 studenţi înscrişi în promoţia anterioară au reuşit să îşi găsească şi de lucru în cadrul trustului – exact asta reiese dintr-o scrisorică trimisă de un roboţel la rugămintea electronică a unui candidat să fie înscris pentru promoţia asta, din 2011. Totul, contra modicei sume de doar 1500 de euro. Cităm din documentul cu pricina, doldora de greşeli de scriere (diacriticele ne aparţin, că ei nu servesc):

Unde să NU faci cursuri de jurnalism

Toată lumea vă învaţă zilele astea cum să deveniţi reporteri, operatori, editori video sau cameramani. E ultima fiţă. Cum era pe vremuri facultatea de drept, apoi aia de ştiinţe politice. Aşa cum, prin două mii şi un pic, erai ultima gîscă din GOSTAT dacă nu făceai un MBA şi o specializare prin poştă, la preţul unei garsoniere din Berceni, la o universitate aflată la minimum 4000 de kilometri distanţă, cu sediul într-o cutiuţă poştală. Acum, e rîndul cursurilor de jurnalism să devină marfă excesivă şi, deci, posibil deficitară calitativ. Pentru că nu cred în lozinca aia care făcea din cantitate o nouă calitate, haideţi să vă ajut să îi identificaţi pe cei cărora poate că nu este cazul să le daţi banii şi încrederea voastră!

La zi în programul “Pumni contra faimă”

Pentru a mia oară am urmărit azi pe Antena 3 o infinită lamentație despre felul în care sînt agresați jurnaliștii pe teren de tot felul de dăunători, chiar și de față cu poliția. Sau mai ales. Ca de obicei, zero soluții. Păi să vi le avansez io, dragi colegi!

1. Încetați să mai dați la televizor orice orătanie care scuipă, înjură sau lovește un jurnalist. Difuzînd cu orice preț agresiunile astea, legitimați un tip de comportament care va fi replicat la infinit de orice gherțoi care vede o cameră de filmat.

2. Dacă tot dați știrea la televizor, faceți-o despre cum au fost pedepsiți agresorii, în așa mod încît să nu mai aibă curaj și alții.

3. Știu că reporterii și cameramanii sînt, în viziunea șefilor de redacții, ceva între carne de tun și piese de schimb. Totuși, dacă există bănuiala că îi trimiteți într-o zonă riscantă, atașați-le și o echipă de gărzi de corp. 

Somnul editorilor naşte găini patrupede

Găinile nu pot fi doar violate mediatic şi puse să nască pui vii, aşa cum a demonstrat Evenimentul Zilei pe vremea cînd era doar o mică gazetă inventivă. Cu puţin efort şi spirit de iniţiativă, ele pot naşte chiar şi orătănii patrupede. O demonstrează articolul scris meseriaş, la sentiment, de editorul de serviciu promovat pe post probabil de la o altă funcţie, tot “de serviciu”, dar cu preocupări ceva mai manuale. Acuma, dacă ouătoarea patrupedă a fost născută natural sau prin cezariană este mai puţin important, pentru că e pe cale să fie declarată sfîntă (scrie în articol, deci e soto!). Asta, probabil după ce sufletul ei se va ridica la cele veşnice, iar trupul îi va coborî în oala de ciorbă rădăuţeană “a la Şloim”. Şi, după canonizare, găina cu patru picioare, găina violată şi găina care a născut pui vii vor deveni sfînta treime care protejează, din Marele Coteţ al Văzduhului, ziariştii cu creierul compus 99% din găinaţ. La cîţi sînt în România, se pot înregistra drept cult recunoscut oficial.

Pentru viitorii “aproape parteneri” de afaceri

Studiati, va rog, cu mare atentie poza! Cred ca e evident ca sint inca destul de gras. In ciuda eforturilor de a mai da jos niste kile (reusite, pe alocuri) este dincolo de orice dubiu rezonabil ca sint suficient de supraponderal pentru a fi luat in serios. Asta inseamna, dupa toate aparentele, ca as avea, in general, ce hali.

Cu toate astea, destui sint cei care ma confunda cu vreun fomist. Ultima (sper) propunere de “afaceri” din categoria asta a spart toate recordurile: un clip publicitar de filmat, de montat (si probabil si de conceput) in generosul buget total de 50 de euro. Si nu, clienti nu erau niste bieti studenti de la sate, fara parale, cu o tema de facut pentru facultate.

Cine i-a omorît pe jurnaliştii din ţara asta?

Or fi multe, dar sînt toate la fel...

Poate că obiceiurile moderne au luat-o înaintea concepţiilor mele arhaice, care spun că ştirile sînt, de obicei, despre evenimente recente, despre lucruri noi şi, deseori, cu oameni noi. Eu aşa ştiam de prin liceu. Aşa am constatat şi mai tîrziu, în anii de reporter la ştiri. Mai nou, însă, am impresia că trăiesc Ziua Cîrtiţei de cîte ori deschid televizorul dimineaţa, cînd mă întîmpină aceleaşi ştiri de alaltăieri. Nu doar aceleaşi subiecte, ci şi aceleaşi intro-uri şi VT-uri (sau beta, da’ la ele nu prea folosesc pluralul, că sună prost). Şi văd asta peste tot, la Antene, la Pro TV, la Realitatea – pretutindeni.

Şi încerc să pricep care ar fi explicaţiile… S-or fi ataşat emoţional producătorii de nişte materiale obosite, cu accidente? Sînt atît de importante alegerile din PDL care vor avea loc LA VARĂ, încît să le dezbaţi pe toate părţile de pe acum? Le-o fi dat mogulul directivă managerilor să maximizeze randamentul per material, să nu se rezume la o singură difuzare şi astfel să emită mai mult cu aceleaşi costuri de producţie? Sau chiar nu se mai întîmplă nimic prin ţară? Cafeaua din aparatele de pe holul redacţiei o conţine vreun compus chimic care le inhibă reporterilor inspiraţia de a crea subiecte personale, de autor?

Curs practic de televiziune

UPDATE 2012: Pentru cursuri de televiziune pe bune, vă aștept pe www.invatajurnalism.ro, un manual online interactiv de jurnalism TV pentru începători, manual al cărui autor cu onor și mîndrie chiar eu sînt. Folosiți formularul de contact pentru a cere lămuriri și informații suplimentare în legătură cu aprofundarea cursurilor noastre! În rest, vă urez vizionare plăcută, dacă mai doriți să urmăriți și postarea de mai jos, făcută prin 2009. 

Dragii mei, am decis că la aproape 31 de ani, dacă nu îmi întemeiez religia mea, măcar să vă împărtăşesc un pic din experienţa care cred eu că vă poate fi de folos atunci cînd urmăriţi o carieră în televiziune. Eu intru în al zecelea an petrecut în atît faţa, cît şi în spatele camerelor. Prin urmare, decît să vă plictisesc cu sfaturi puse pe hîrtie, vă supun atenţiei un filmuleţ de nici 10 minute. Da, bre, io l-am făcut…

Acesta a fost doar primul episod. Promit să mai fac şi altele, curînd. Şi, la sfatul avocatului meu, ţin doar să mai precizez că opera de mai sus este un pamflet şi, dacă vreo cineva se simte vizat, probabil că şi este.