Apel către moldoveni: încetaţi să vă mai spetiţi cu munca!

"Vă rugăm, lăsaţi-ne să mai muncim un pic", strigau lucrătorii epuizaţi.

Imagini tulburătoare ne-au parvenit la redacţie în cursul acestei dimineţi. Mai mulţi cetăţeni ai municipiului Vaslui au fost surprinşi de reporterii noştri infiltraţi printre localnici în timp ce zăceau rupţi de muncă, pe iarbă. La ora 9 AM, sărmanii oameni erau atît de epuizaţi încît nu au mai putut să continue munca – începută, după informaţiile noastre, cu o noapte înainte.

Ceai de slabit “Purificare si deranj”

Prietena mea iubita, unica si irepetabila, a decis sa mai efectueze un experiment pe mine in viu. Ce inseamna “Purificare si deranj”? Intestinul vostru va poate raspunde singur, daca aveti curiozitatea sa testati. A doua oara, e deja o chestiune de curaj.

PS: Nu, nu m-am analfabetizat, nu e o eroare de scriere sau de citire. E un paronim intentionat.

Branding la cel mai înalt nivel: cine vrea să-i fiu naş?

Viitorii mei clienţi de branding...

Ca să ne înţelegem, asta nu are nici o legătură cu creştinismul. Din contră, brandingul meu nu are nimic sfînt. Dar, pentru cei inteligenţi, denumirile născocite din capul meu chiar sînt flatante. Să începem cu începutul.

Cred că prin liceu am realizat că denumirile date de mine prind. De exemplu, profu’ de engleză, proaspăt ieşit din facultate, care a avut prima oră din cariera lui didactică la clasa mea, a IX-a A, la momentul respectiv. Am ştiut din prima clipă că i se potriveşte denumirea “Mobutu”. Avea ceva simpatic în el, de dictator african, ca dihania aia simpatică din Madagascar. Şi Mobutu i-a rămas pînă în zilele noastre, deşi de atunci s-au scurs două decenii de împliniri măreţe. 

Anestezie pentru popor – Telejurnalul TVR

Sînt absolut convins că nu spun mare noutate cu asta, da’ eu nu prea m-am uitat la TVR de cînd mi-am tras cablu acasă, prin clasa a noua, şi am abandonat broadcasterul naţional. De atunci pînă azi chiar nu am fost atent la TVR, deşi am contribuit la bunăstarea cel puţin a unuia dintre miile de angajaţi care aveau cîndva bonusuri, ore suplimentare, prime de sărbători plus cotă-parte din profitul firmei, în vreme ce reporterii de la privat aveau voie să se plîngă pe la colţuri.

Vodafone are grijă de clienţi pe banii clienţilor

Presupun că am fost ultimul fraier din România, dacă abia ieri am aflat că serviciul de relaţii cu clienţi de la Vodafone România s-a transformat într-un serviciu de supt banii clienţilor sau de irosit timpul plătitorilor de abonamente, respectiv de cartele.

Mai precis, dacă te încumeţi să suni la *222, poţi constata, după nişte minute absolut agasante, că nu mai ai opţiunea să vorbeşti cu un consultant al departamentului de relaţii nepotrivite cu clienţii. Dacă ai răbdare să asculţi toate tîmpeniile pe care ţi le debitează roboţica din ureche, poţi constata, de asemenea, că denumirile serviciilor automate s-au transformat în metafore. În loc de “află ce credit ai”, de exemplu, poţi opta pentru “planifică-ţi cheltuielile”, sau ceva similar – că nu îmi încarc creierul cu toate tîmpeniile pentru care plătesc bani grei.

Iar pe pagina de net a companiei Vodafone România, după ce am abandonat meciul cu roboţii, am putut afla că, mai nou, poţi afla de la un consultant că firmei Vodafone i se rupe de clienţii săi doar contra sumei “promoţionale” de 0.41 Euro. Adică dacă vrei să reclami că ai fost tras în piept, o poţi face doar dacă mai scoţi nişte bani din buzunar, ca să afli, la final, că rămîi cu ţeapa.

În Marea Britanie, am avut plăcerea să discut pe banii mei cu serviciile de relaţii cu clienţii ale companiei Virgin. De ce s-o chema Virgin, nu înţeleg, pentru că pot jura că milioane de britanici îi dezvirginează mintal în fiecare zi. Serviciile alea erau în Bangladesh, nu în UK, iar operatorii abia îngăimau două vorbe în engleză.

Pe scurt, a durat 3 săptămîni de nervi la telefon şi a costat 80 de lire sterline din buzunar de la mine ca să îmi deschid linia de internet broadband, operaţiune despre care Virgin se lăuda că durează doar 3 zile. Şi asta doar pentru că un retard din Bangladesh a scris la adresa casei mele “75″ în loc de “25″. Aşa că au trimis modemul la adresa cu 75, după care l-au redirecţionat către mine, după care se jurau că netul e deschis, dar el era deschis la 75, nu la 25 şi uite aşa, cumplit meşteşug de tîmpenie! Şi a durat trei săptămîni să îi conving că e cum zic eu.

Deci, dacă mai reuşesc ăia de la Vodafone să îi înveţe pe pakistanezi să vorbească româneşte, asta ne aşteaptă. Mi-e teamă să nu le dau idei, că ne putem trezi cu serviciile externalizate în Republica Moldova, unde limba română este în linii mari similară cu a noastră. Cînd s-o petrece şi minunea asta, puteţi veni la mine, să vă ofer lecţii de traducere din moldoveneşte în româneşte.

Ne consideră ambasada SUA o naţie de retardaţi?

Priviţi şi vă cruciţi cu ce film handicapat animat vrea ambasada SUA să le explice românilor cum să se ferească de escrocii care vor să le tragă ţeapă candidaţilor la loteria vizelor! E incredibil cum o ţară care se pretinde partenerul nostru se poate adresa cetăţenilor noştri ca unor handicapaţi cu retard sever!

Dacă o sugi, faci cancer!

Asta e concluzia unui mare centru de studii sexuale din Marea Britanie, pe care îl citează azi presa din România. Conform cercetătorilor, oamenii de ambele sexe care le fac sex oral cu propria gură altora riscă să dezvolte cancer bucal – nu la fese, ci la gură, pentru cititorii care au absolvit şcolile profesionale.

Da, nene, sîntem conduşi de femei!

Cînd a zis Alvin Toffler că o să fim, în  curînd, conduşi de femei, românii au sărit ca Mutulică, din Albă ca Zăpada, varianta porno, şi au chirăit: “Fraiere! Bă, futuroloage, la noi s-a rezolvat deja! Doar că noi scriem puţin diferit: FMI!”

Ţi-am pregătit un loc în oraşul nostru fantomă

Uite aici i-aş trimite pe fermecătorii care ne conduc patria glorioasă către milenare glorii răsunătoare, oricare ar fi ei. Ăia care ne învaţă despre cumpătare, că e criză, de la bordul Rolls-ului, gîrîind a Veuve Cliquot.

În ordinea numerelor de pe tricou, locaţiile sînt următoarele:

Guvernul mondial e mai simpatic decît al nostru

“Nu a fost nici un fel de criză financiară în România”, a fost concluzia summitului Comisiei Trilaterale din Bucureşti. O ştire care le-a trecut pe la urechi cam tuturor jurnaliştilor din România, cu excepţia Task Force Media, mereu cu geana pe detalii. Poate nu vă vine încă să credeţi, da’ 390 dintre cei mai puternici oameni ai planetei au venit la Bucureşti să ne spună că la noi nu a fost criză financiară, ca la ei. NU criză. Nema! Nix! Canci!