The U.S. Gay Army…

Uite cum, eu nu am nici o problemă cu homosexualii, e chiar treaba lor ce fac şi cu cine, atîta vreme cît e consensual şi cu persoane cu capacitate de exerciţiu. E drept, însă, că armata americană nu împărtăşeşte perspectiva mea tolerantă pe tema iubirii libere, indiferent de sex. După cum poate ştiţi, în Statele Unite, homosexualii şi lesbienele au o mare durere de mulţi ani de zile, şi anume că nu pot servi patria şi cu arma în mînă. Dar asta e pe cale să se schimbe, aşa cum informează presa capitalistă.

Aer curat pentru cuplurile gay

Revenim, deci, la subiectul principal al zilei: prigonirea fumătorilor, cetăţeni nu model, dar la fel de buni şi la fel de răi ca toţi ceilalţi, care mai au ceva în plus: vor să îşi petreacă o parte a timpului contemplînd rotocoale de fum de tutun. Pentru că asta le place. Pentru că ştiu ce aleg şi nu vor să îi ia statul de idioţi incapabili să decidă pentru ei înşişi. Pentru că sînt conştienţi de riscuri, dar acceptă că nu vor trăi o eternitate, oricum.

Pentru că o viaţă trăită doar de dragul de a o trăi nu are nici un farmec. Pentru că şi ăia care fac yoga, mănîncă doar tărîţe fierte şi beau numai apă plată neîncepută, binecuvîntată şi descîntată, fără ioni negativi, pot avea ghinionul să moară la 30 de ani călcaţi de o maşină. Aşa cum, de exemplu, se poate ca fumătorii să trăiască aproape centenar, precum proful meu de latină din generală, care a trăit activ şi a predat pînă aproape de 80 de ani, deşi suda BT necartonat ţigară de la ţigară, de i se îngălbeniseră degetele.

Cum este posibil, în mileniul ăsta, să fii arătat cu degetul, înjurat, numit intolerant şi înapoiat dacă te iei – un nou exemplu la întîmplare – de homosexuali, dar să fii aplaudat şi premiat dacă îi faci pe fumătorii de tutun albie de porci? Cum se poate ca, în mileniul ăsta, toate minorităţile să fie încurajate să îşi exprime diversitatea, să se întreacă unii în ozosepi şi gulaş, alţii în silicoane păroase, să poată exista legal inclusiv asociaţii de pedofili, dar fumătorii să fie scoşi în stradă, ca nişte ciumaţi?

Am făcut o antiteză en passant ceva mai jos între consumatorii de heroină şi fumători şi am sentimentul că merită exploatată un pic mai mult.

În urmă cu vreo şase ani, cînd lucram la Prima TV în calitate de reporter special, fac eroarea să vin în redacţie cu o ştire despre niscaiva consumatori convinşi de heroină, prinşi în flagrant de Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei, unde comandant, pe atunci, era nimeni altul decît generalul Pahonţu. Material exclusiv, cu alergătură şi circ, cu cătuşe şi tot restul ingredientelor care, în 2002, încă erau inedite şi făceau rating. Boon.

Şi, dintre toţi editorii de la televiziune, în ziua respectivă se nimerise la serviciu ăl mai sclifosit, mai talentat, mai dăruit de Dumnezeu omenirii de editor, cu boală grea pe tot ce poartă uniformă, editor căruia eu trebuia să îi ridic subiectul la fileu. Nu contează cum îl cheamă, oricum e un nimeni. “Cu ce e ştirea ta, Ursule?” catadicseşte pretinul să îmi adreseze de la augusta sa înălţime adăpostită în subsolul Prima TV. “Cu nişte drogaţi prinşi în flagrant cînd băgau în venă”, i-am rezumat eu subiectul în mai puţin de 12 cuvinte, aşa cum cere BBC.

Şi în clipa aia s-a terminat cu şmecheria. A urmat o lecţie de morală de vreo oră, în care mi-a explicat băiatul ăla şcolit pe la tot felul de instituţii de mass media din Occident că bieţii consumatori de heroină sînt nişte victime, că e de ajuns o singură dată să bagi în venă heroină şi eşti prins în capcana dealerilor, care o singură greşeală aşteaptă de la tine. Era să mă stoarcă de lacrimi cînd mi-a spus cît e de greu să fii dependent de halucinogene, cum şi el, recent, fusese pus de dentist pe novocaină, la o operaţie (în care mai bine îi extrăgea limba spurcată, hahaha!) şi cum simţea că ar fi ucis pentru încă o doză, atunci cînd efectul substanţei s-a dus.

Una peste alta, eu eram nedrept cu ei, sărmanii consumatori de heroină care furau, spărgeau şi dădeau în cap ca să mai facă bani de o bilă. În opinia colegului meu distins şi european, eu le trăgeam o flegmă de la înălţimea poziţiei mele de jurnalist unor oameni pe care ar fi trebuit să îi ajut, să fac o poveste despre suferinţa lor, în loc să îi laud pe jandarmi – nişte nenorociţi de gabori, în opinia lui ilustră – că îi prind şi îi bagă la zdup. Deci nu a intrat deloc ştirea.

Acelaşi cetăţean, în drum spre ieşire, a trecut prin locul de fumat – care atunci reprezenta cam toată redacţia Prima TV. Şi, tolerantul, compasionatul şi înţelegătorul de mai devreme a început o diatribă sălbatică împotriva fumătorilor, care ar trebui scoşi dracului în curte, să nu îi mai polueze lui aerul. Băiatul care aproape vărsase lacrimi mai devreme pentru consumatorii de heroină care fură, le vînd părinţilor din casă tot ce au ca să le umple buzunarele traficanţilor, se metamorfozase într-un inchizitor care spumega şi înfiera, care le găsise vină pentru toate necazurile societăţii fumătorilor de tutun, plătitori de taxe, accize, impozite, angajaţi la patron, membri ai segmentului activ din populaţie, creatori de plusvaloare.

Cu o altă ocazie, un coleg homosexual, mereu gata să se lupte pentru drepturile celor ca el, un coleg pe care l-am admirat întotdeauna pentru curaj, inteligenţă, îndîrjire şi voinţă, a dat cu mucii în fasole rău de tot. Se întîmpla să fim într-un restaurant din România, în salonul de fumători, cînd numai ce aud o voce nazală cu accent ardelenesc că protestează la ţigara mea. Şi la ţigările altor colegi care, la şpriţul consumat împreună, şi-au aprins şi cîte un tutun. “Di ce nu ieşiţ voi afară cu ţigările alia, de-mi poluaţi mie aierul? Cum nu vinie ia Uniunia Ieuropiană sî vă scuată pi tăţ afară care fumaţi?” a început să se isterizeze bezmetic prietenul.

Nimeni nu i-a zis nimic, deşi noi, fumătorii, l-am înjurat, dar numai în gînd, aşa, tolerant. În schimb, ia imaginaţi-vă cum ar fi fost să se ridice unul, mai curajos, cu ceva băutură în plus la bord, şi să îi dea o replică despre homosexuali. Asta ar fi fost naşpa, discriminator, retrograd, intolerant şi ne-european, nu?

Ce au în comun cei doi băieţi despre care am povestit mai devreme? Ambii au istorie pe la BBC, prin Marea Britanie. Adică exact acolo unde fumătorii sînt persecutaţi mai ceva ca vrăjitoarele pe vremuri, pentru că nişte puritani liberali au reuşit să obţină nişte legi cam ca alea de purificare rasială date de Hitler, în anii 30. Pentru acelaşi scop declarat – “o societate mai bună” – oameni care nu au comis nici o faptă antisocială, care nu au luat nimănui de la gură, sînt arătaţi cu degetul şi trimişi în stradă, sînt denigraţi la televizor şi demonizaţi în ziare.

Ei bine, în Marea Britanie, acum e cool să fii homo, sînt legale inclusiv căsătoriile gay. În schimb, e naşpa să fii fumător, eşti privit ca un vierme, eşti trimis la ghena de gunoi să fumezi, în ploaie, pentru că nu ai voie printre oameni. Vi se pare drept? Fumătorii nu se iau de homosexuali să îi întrebe ce îşi bagă şi unde! Sînt convins că mulţi dintre cei care au votat pro căsătoriile gay în Marea Britanie sînt fumători care au considerat că e mai bine să tolereze pentru a fi toleraţi.

Deci în momentul de faţă poţi face sex cu acelaşi sex, chiar eşti încurajat. În şcolile occidentale poţi învăţa cu profesor despre orientările sexuale alternative, chiar de la vîrsta de 11 ani. În Marea Britanie, “age of consent”, adică vîrsta legală pentru a face sex cu o persoană, este de 16 ani pentru relaţiile homosexuale, deci poţi face sex gay cu un minor, ocrotit de sfînta lege. Dacă o iei pe heroină, nu-i problemă, există asociaţii caritabile care îţi fac rost de heroină moca, doar ca să nu mai mergi să o cumperi de la dealeri. Eşti ţinut în braţe, consiliat, tratat, psihanalizat, sfătuit, ajutat, asistat, călăuzit, consolat, reintegrat – nu eşti lăsat în drum. În drum e locul fumătorilor.

Urmaşii lui Adolf: gay da, fumător ba!

După cum merg treburile în Marea Britanie, tare mă tem că, nu peste multă vreme, o să fiu apostrofat pe stradă: “Băi, nesimţitule care fumezi! De ce nu faci sex cu bărbaţi, ca toţi cetăţenii respectabili? La puşcărie cu tine, să înveţi să te arzi în bucă în aer curat!” Asta pentru că, în Regat, fumatul e tot mai interzis, spre deosebire de – un exemplu la întîmplare – căsătoriile gay, care sînt perfect legale.

Cam aşa cred că va arăta ziua în care Parlamentul Marii Britanii va aproba noul proiect de lege înaintat de naziştii anti-fumat în cursul zilei de azi. O lege care, dacă va fi aprobată, ar urma să izgonească în canale şi în ghenele de gunoi pe oricine îndrăzneşte pe pămîntul Măriei Sale, Regina, să spurce aerul strămoşesc lăsat cu limbă de moarte de Robin Hood cu o pîrdalnică blestemată procletă de ţigară.

Pentru cine nu a mai dat pe aici de anul trecut, o să fac eu un update rapid. În Regatul Unit, nu e de ajuns că, de la 1 iulie 2007, orice om care vrea să fumeze o ţigară dimpreună cu berea sau cu cafeaua este izgonit afară din cîrciumă, la ghena de gunoi. De parcă el nu tot cu bani plăteşte. Acum, fasciştii anti-fumat vor să interzică fumatul în maşina proprietate personală şi se gîndesc dacă nu cumva ar fi bine să interzică tutunul de tot şi să încheie lucrarea definitiv, să ne bage la puşcărie pe toţi ăştia, infractori nenorociţi, care insistăm să ne aprindem cîte o ţigară.

Nişte multe organizaţii ale căror nume nu o să aibă parte de reclamă moca la mine pe pagină, finanţate din diverse surse, în special din donaţii, duc acum campanie după campanie de terfelire a fumătorilor în toate modurile imaginabile. Presa din Regat e plină de caricaturi cu fumători degeneraţi, incapabili să îşi controleze un obicei infamant, insensibili la copilaşii pe care îi îmbolnăvesc de cancer şi gata mereu să chiulească de la muncă să mai tragă un fum. Simultan, alte campanii publice îi pictează pe dependenţii de heroină ca pe nişte victime demne de compasiune şi de ajutor.

În Marea Britanie un fumător este văzut mai rău decît unul care bagă malaciucă-n venă, deşi fumătorii plătesc mai multe taxe în buzunarul statului decît nefumătorii şi în mod clar contribuie cu mai mulţi bani la bugetul poliţiei, spitalelor şi şcolilor decît consumatorii de heroină, care cotizează direct în seifurile urmaşilor lui Escobar şi ale altor lorzi ai stupefiantelor, capi ai crimei organizate.

Un pachet de ţigări care costă în România 6 RON aici e 6 lire, de cinci ori mai mult. Diferenţa constă în taxe peste taxe şi accize peste accize, bani cu care noi, cei care ne permitem erezia unei ţigări, contribuim la veniturile Majestăţii Sale Regina şi la serviciile care o slujesc. Bani pe care nefumătorii poate că îi dau pe cocaină, că e tare la modă în UK să nu fumezi, dar să tragi liniuţe pe nas.

De cînd a fost introdusă interdicţia fumatului în baruri – NU ÎN COFETĂRII SAU ÎN SPITALE – pub-urile englezeşti dau faliment în medie cîte opt pe zi. Dar propaganda deşănţată de aici te loveşte peste ochi cu ştiri din categoria “Producătorii de tutun se bucură că fumatul a fost interzis, deşi profitul le-a scăzut cu 40%”, un titlu făcut în sictirul oricărei logici, apărut acum vreo trei luni prin ziarele londoneze. Nici actorii care au de interpretat pe scenă personaje care fumează nu au voie să aprindă ţigara. Acum se pune problema ca filmele vechi în care sînt scene cu fumat să fie editate şi scenele în care ard ţigări să nu mai apară – o misiune demnă de Ministerul Adevărului…

Britanicii care vor să fie trendy acum sînt anti-fumat şi numesc România ţară a lumii a treia, pentru că la noi fumatul este permis aproape oriunde. Aceiaşi britanici care, printre altele, nu au acte de identitate.

Regatul se confruntă cu probleme financiare grave, bursele pică, puştanii înarmaţi cu cuţite ucid în fiecare zi trecători nevinovaţi doar ca să fie cool, sute de mii de britanici au renunţat deja să mai muncească, şi nu mai există nici o şansă de a-i convinge să producă vreo ceva, deoarece e chiar profitabil aici să trăieşti din ajutor social (later edit: a doua zi, The Sun îmi dă dreptate). Dar toate astea nu reprezintă absolut nimic în comparaţie cu fumătorii ăia nenorociţi, de la care pornesc toate problemele. Nu ştiţi de ce vă sună cunoscută formularea? Parcă aşa zicea şi unul, Hitler, acum vreo 7 decenii, despre evrei, nu?…

Pentru că sînt al dracului, propun să trăim cu toţii într-o societate 100% sănătoasă şi lipsită de pericole. Nu doar fumatul să intre la index, fraţilor! Să interzicem condusul, pentru că sînt pline ştirile de accidente mortale cu oameni nevinovaţi! Să interzicem şi avioanele, că şi astea sînt mortale, uneori. Mersul pe jos e şi el un pericol, mai ales pe străzile astea pline de cuţitari, aşa că nu ar fi rău să interzicem ieşitul din casă. A, da, internetul este o unealtă a diavolului, unde perverşi stau la pîndă să ne corupă copilaşii şi unde escrocii ne vînează cardurile. Şi casa e un loc destul de periculos, unde s-au petrecut accidente nasoale, aşa că am putea să interzicem şi casele. De dragul eliminării pericolelor, să interzicem tot, dragi urmaşi ai lui Hitler!!!

Şi să încheiem, deci, optimist, cu un citat din Adolf Hitler: “Sînt convins că, dacă aş fi fost fumător, nu aş fi putut niciodată să suport grijile şi angoasele care au fost pentru mine o povară atîta vreme. Poate că poporul german îşi datorează mîntuirea acestui fapt”, spunea, în 1942, nimeni altul decît Fuhrerul. Cel sub a cărui genială conducere de adîncă respiraţie smoke-free, Germania a pornit un război mondial de 7 ani, care a ucis 50 de milioane de oameni. Dar măcar au murit sănătoşi, nu?

De dragul istoriei pe care sper să nu o mai repetăm, o să recapitulez o cronologie destul de recentă, din al Treilea Reich:

1938
- Luftwaffe interzice fumatul
- Poşta Germană interzice fumatul
- Fumatul este interzis în locurile de muncă, în birourile guvernamentale şi în casele de vacanţă.
- Prigonirea evreilor în al Treilea Reich intră în perioada de apogeu, din noaptea de 7 noiembrie 1938, numită şi Kristallnacht, cînd 200 de sinagogi au fost incendiate sau devastate, mii de magazine evreieşti au fost vandalizate şi aproape 100 de evrei au fost linşaţi.

1939
- Partidul Naţional-Socialist (National sozialistische Deutsche Arbeiterpartei) interzice fumatul în birourile sale.
- Comandantul SS, Heinrich Himmler, le interzice ofiţerilor SS şi de poliţie să fumeze în timpul serviciului.
- Hermann Goering, preşedintele Reichstagului, cel desemnat să fie succesorul lui Adolf Hitler, le interzice militarilor să fumeze pe stradă, în marş sau în timpul liber.
- Germania nazistă ocupă Polonia, în urma pactului de neagresiune Ribbentrop – Molotov, semnat la 23 august 1939. Începe cel de-al Doilea Război Mondial.

1941
- 60 de oraşe germane interzic fumatul în tramvaie.
- Fumatul este interzis în adăposturile antiaeriene germane.
- Femeilor sub 25 de ani li se interzice prin lege să mai fumeze în Germania.
- Fumatul este interzis în baruri şi restaurante, femeile nu mai au voie să cumpere tutun în Germania.
- Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică, pe 22 iunie 1941.

Ce a urmat, ştim cu toţii…

LATER EDIT: iată în ce hal pot naziştii anti-tabac să încerce să reglementeze felul în care personajele din filme pot sau nu fuma. Iar asta în The Land of the Free, Home of the Brave… În curînd o să interzică să îţi doreşti să aprinzi o ţigară sau să pronunţi cuvîntul “tutun” în public, exact ca obscenităţile. O să se ocupe de asta Poliţia Minţii…