Poze porno nu puneţi?

Aşa mă bucuram ca un copilaş cînd a zis o doamnă că îmi aduce nişte ţigări din România… Că aici costă 6 lire un pachet nenorocit, pe care trebuie să îl şi fumezi ca osîndiţii, afară, în ploaie, din cauza naziştilor cu smoking banul lor cu tot. Boooooon…

Şi, după două săptămîni de aşteptare înfrigurată, doamna aterizează, se întîlneşte cu mine, îmi dă traista cu minuni şi eu – deschid şi io cartuşul de ţigări. Cu aşteptarea la nivelul ăl mai de sus, că, dacă era barajul de la Bicaz – de exemplu la întîmplare – aşteptarea mea avea deja 30 de mii de oameni pe conştiinţă, gata înecaţi. Deschid cartuşul şi… Şi să mor, nu alta… Pe bunătatea de pachet, uite hal de poză:

No, ce să zic, uitasem că în România nişte alţi nazişti au pus pe pachetele ţigări poze cu tot felul de grozăvii, care să îi ucidă pe fumători cu atacul de cord, înainte să îi răpună cancerul. După ce că trebuie să fumăm stresaţi că o să facem impotenţă, cancer, că mai bine să las ţigara dacă rămîn gravid, că murim oricum mai tineri, că îi învăţăm pe copilaşi să fumeze şi o să ajungă nişte golani, acum trebuie să mai vedem poze de pe rotten.com pe pachet. O să îi surprind acum pe toţi talibanii antifumat cînd o să spun că e o idee bună, care trebuie extinsă. Urmăriţi cu atenţie, nu ieşiţi încă la ţigară!

Aşadar, pe toate conservele de porc, pe salamuri, pe pachetele de junk food, pe ciocolată, pe cipsuri, pe tot ce poate să îngraşe, pe toate meniurile din restaurante şi din fast food să pună, de mîine, poza cetăţeanului Manuel Uribe, omul de 560 de kilograme, ca să ştie tot românul ce capcane mortale ascunde salamul săsesc. A, evident, pe toate conservele trebuie puse şi poze cu botulismul, orice religie ar fi asta…

Cînd îţi cumperi maşină nouă sau cînd dai de examen de permis auto, cînd îţi face cadou babacu’ un motor bengos sau un scuter de plimbat gagica adolescentă, nu ar strica să ai înaintea ochilor nişte imagini ca asta de mai jos:

Sau ca asta, să i se vadă răposatului toate arterele şi cartilajele, Dumnezeu să-l ierte:

Să nu uităm să îi punem în temă pe toţi cetăţenii cumpărători de bilete de avion cu riscurile şi cu pericolele cateringului la 10 mii de metri în aer. Na, admiraţi poze ca asta pe bilet şi apoi zburaţi, dacă vă mai trebuie:

Nu vă ajunge? Poftiţi, have a nice non smoking flight!

Dacă tot ne distrăm, să nu uităm să punem pe recipientele cu alcool poze cu clinici de dezalcoolizare, cu homeleşi care trag la sticlă şi cu oameni care vomită şi maţele din ei de la băutură. Aşa, mai cu drag îţi bea creştinul la nuntă. Şi, pentru că nuntim, să nu uităm, de asemenea, să punem pe certificatele de căsătorie o mică privire în viitorul de aur al domnişoarei sfioase care ţine buchetul:

Oportun ar fi să punem, de asemenea, poze cu cîte o soacră cu făcăleţ în mînă, tot aşa, pe certificatul de căsătorie, precum şi sfaturi de reacţie în caz de PMS, de crampe sau de pofte. Să includem, totodată, capitolul “Viaţa fără gaşca mea de prieteni, fără bere şi fără distracţie” în manualul de folosire. Iar pe cutiile de scutece pentru plozi să nu uităm să adăugăm pozele cu tineri găuriţi cu piercinguri, cu transsexuali, cu infractori juvenili – tot ce ar risca să devină tinerele vlăstare, ca să fim în cunoştinţă de cauză. De fapt, ştiţi ce? Hai să desenăm pe certificatele de naştere cîte un sicriu mişto, că nu se ştie niciodată…

LATER EDIT:
Pe pompele de benzină să fie poza lui Ossama bin Laden, să se gîndească tot omul că poate banii pe care îi dă pe petrol se duc în buzunarele terorismului. Şi, atunci cînd îţi deschizi un blog, WordPress ar trebui să pună o listă cu toţi onaniştii care ar putea încerca să te facă să îţi pară rău că te exprimi liber. Heil siktir, naziştilor!

Hai să fumăm pipa păcii…

Dragii mei nefumători,

Vă mulţumesc pentru comentarii, în special pentru faptul că v-aţi prins că sînt ambiţios. Sînt dezamăgit, însă, că nu reuşiţi să depăşiţi nişte clişee care nu îi caracterizează pe oamenii inteligenţi. Întîi de toate, nu există ambiţie prostească atunci cînd ai dreptate, în special dacă dreptatea ta este împotriva unei majorităţi îndoielnice. Şi majoritatea, apropo, e relativă… În România, de exemplu, majoritatatea o reprezintă fumătorii şi nu cred că v-ar conveni să fiţi obligaţi prin lege să aprindeţi o cartonată la micul dejun dacă nu vă face plăcere.

Majoritatea de aici, din UK, e nefumătoare, dar asta nu înseamnă că deţine adevărul absolut. Majoritatea a mai comis nedreptăţi de-a lungul istoriei – să ne amintim că, nu cu mult timp în urmă, majoritatea considera că femeile sau negrii nu au dreptul să voteze, că ţiganii trebuie ţinuţi la marginea societăţii, că homosexualitatea este o boală psihică de natură să fie tratată cu şocuri electrice sau cu ani de puşcărie, că femeile cu apetit sexual ceva mai mare sînt nimfomane pentru care nu există decît o soluţie – extirparea clitorisului, că pămîntul este plat, că omul nu poate să zboare cu mijloace mai grele decît aerul şi aşa mai departe. Să nu uităm că tot majoritatea l-a ales pe Adolf Hitler, în mod democratic, cancelar al Germaniei.

Nu e deloc întîmplător faptul că eu compar campaniile de demonizare a fumătorilor cu propaganda celui de-al Treilea Reich. Adolf Hitler a fost unul dintre cei care au prigonit tutunul, dar nu a fost primul. Imperiul Otoman şi cel Ţarist au avut grijă să pedepsească fumătorii cu moartea, iar americanii au încercat să interzică tutunul înaintea sceleratului nefumător şi vegetarian Adolf Hitler. Expresia “fumat pasiv” este, de altfel, un copyright al savanţilor Reichului. Aş putea spune, în plus, că Hitler poate că ar fi fost mai calm şi mai relaxat dacă îşi permitea bucuria unei ţigări şi poate – cine ştie – îl omora cancerul înainte să pornească grozăvia aia de război. Apropo, nazistul şef, campionul luptei cu tutunul era dependent de amfetamină, copii, un drog sintetic care te face hiperactiv în primă fază, apoi schizofrenic şi paranoic, oricît ai fi fost cîndva de normal… Cine ştie cîte ordine care au curmat mii de vieţi au fost date de Hitler sub influenţa amfetaminei? Să îi mulţumim Fuhrerului că nu a pus gura pe tutun şi s-a apucat, în schimb, de porcăria aia?

Altfel spus, nu există ambiţie prostească decît din partea majorităţii celor care cred că au găsit soluţia perfectă pentru toată lumea. Nu există aroganţă mai mare decît să îi impui unui om liber ce să facă şi ce să nu cu viaţa lui. Dacă eu vreau să fumez, este alegerea mea, cum este alegerea altuia să mănînce colesterol sau să facă sporturi extreme. Toate astea au un grad de pericol, cum are şi condusul unei maşini sau făcutul unei cafele. Ultimul lucru de care am nevoie la 30 de ani este o dădacă îmbrăcată în haina statului care să îmi impună ce să fac, doar pentru că s-ar putea să îmi dăuneze. Au fost oameni care au murit de prea multă muncă, şi tot mergem la serviciu…

Următorul pas poate este ca statul să vină să ne spună ce să avem în frigider. Ceauşescu aproape că reuşise să pună la punct un program de “alimentaţie raţională”, pe care sînt convins că majoritatea nutriţioniştilor l-ar lăuda. Şi, cine ştie, multă vreme nu va trece şi statul ne va interzice să citim cărţi depresive, care ne-ar putea duce la sinucidere sau ne-ar diminua eficienţa muncii. Sau să gîndim gînduri interzise, pentru care să ne ducă la Ministerul Iubirii băieţii în uniformă de la Poliţia Minţii…

Sînt, de asemenea, dezamăgit că vă găsiţi argumente ieftine din categoria “erai nervos, poate din cauză că nu ai fumat”. Prieteni, sînteţi la fel de haioşi ca ăia care le spun femeilor “pari nervoasă, eşti cumva la ciclu?” sau “ce draci ai, de cînd nu ţi-ai mai pus-o?”. Vă asigur că m-am apucat de fumat pentru că am vrut, pot să stau zile întregi fără să fumez şi fără să simt nevoia, dar, atunci cînd am chef de o ţigară, nu am nevoie de moralist, ci de un loc comod. Nu sînt un dependent de nicotină care tremură după următoarea doză, aşa cum vă face propaganda să credeţi, sînt om matur şi ţin totul sub control. Poate din cauză că voi vă temeţi de propriile slăbiciuni, că voi ştiţi că nu aţi putea să vă stăpîniţi, aveţi nevoie de legi care să vă interzică fumatul. Eu nu am.

Puteţi recunoaşte cinstit, măcar o dată, că îi persecutaţi pe fumători pur şi simplu pentru că nu vă place mirosul de fum. Am şi eu momente în care nu îl suport. Dar de ce vreţi să ne izgoniţi în stradă? Nu vrem să fumăm în creşa cu copii sugari, nu vrem să fumăm în spitalele de pneumologie sau în sfînta biserică. Vrem să fumăm la bar, acolo unde fumatului îi este locul. E treaba voastră dacă voi vreţi ca în bar să miroase ca la cofetărie, puteţi să vă faceţi baruri de nefumători. Şi nu călcăm în ele. Aveţi ceva împotrivă dacă eu îmi deschid un bar special dedicat fumătorilor, unde nu ai voie să intri decît dacă de declari fumător? Vi s-ar părea echitabil să vă ţinem în stradă, în ploaie, dacă nu aveţi o ţigară în gură?

E treaba voastră dacă vreţi să vă refuzaţi o voluptate care are şi o trăsătură de eleganţă. Nu vă obligăm să staţi în preajma noastră cînd fumăm, din contră, vrem să vă ştim cît mai departe, să dormiţi liniştiţi că nu vă îmbolnăvim. Mergeţi şi mîncaţi hrană organică recoltată de pe fermele unde lucrează muncitori angajaţi la negru, plătiţi cu ziua la jumătate din salariul minim. Luaţi şi parfumaţi-vă cu santal maşinile care poluează, distrug stratul de ozon şi echilibrul planetar. Daţi preţul unei beri pe apă de robinet botezată de şnapani “apă plată” şi încărcaţi-vă cu energie. Îmbrăcaţi-vă femeile cu haine de blană smulsă de pe animale chinuite fără altă vină decît că Dumnezeu le-a făcut frumoase, spre deosebire de femeile cu care voi umblaţi. Simţiţi-vă curaţi şi plăcut uscaţi în barurile voastre aseptice, unde vă serveşte cel mai bun personal plătit cu salariul minim pe economie. Consideraţi-vă superiori şi bîrfiţi-ne, e dreptul vostru să vă exprimaţi liber. Dar să nu cumva să vă luaţi de dreptul nostru de a alege liber felul în care vrem să trăim! Pentru că asta vă califică pentru diploma de inchizitori ai vremurilor moderne, iar nouă nu ne plac deţinătorii de adevăruri absolute.

Aer curat pentru cuplurile gay

Revenim, deci, la subiectul principal al zilei: prigonirea fumătorilor, cetăţeni nu model, dar la fel de buni şi la fel de răi ca toţi ceilalţi, care mai au ceva în plus: vor să îşi petreacă o parte a timpului contemplînd rotocoale de fum de tutun. Pentru că asta le place. Pentru că ştiu ce aleg şi nu vor să îi ia statul de idioţi incapabili să decidă pentru ei înşişi. Pentru că sînt conştienţi de riscuri, dar acceptă că nu vor trăi o eternitate, oricum.

Pentru că o viaţă trăită doar de dragul de a o trăi nu are nici un farmec. Pentru că şi ăia care fac yoga, mănîncă doar tărîţe fierte şi beau numai apă plată neîncepută, binecuvîntată şi descîntată, fără ioni negativi, pot avea ghinionul să moară la 30 de ani călcaţi de o maşină. Aşa cum, de exemplu, se poate ca fumătorii să trăiască aproape centenar, precum proful meu de latină din generală, care a trăit activ şi a predat pînă aproape de 80 de ani, deşi suda BT necartonat ţigară de la ţigară, de i se îngălbeniseră degetele.

Cum este posibil, în mileniul ăsta, să fii arătat cu degetul, înjurat, numit intolerant şi înapoiat dacă te iei – un nou exemplu la întîmplare – de homosexuali, dar să fii aplaudat şi premiat dacă îi faci pe fumătorii de tutun albie de porci? Cum se poate ca, în mileniul ăsta, toate minorităţile să fie încurajate să îşi exprime diversitatea, să se întreacă unii în ozosepi şi gulaş, alţii în silicoane păroase, să poată exista legal inclusiv asociaţii de pedofili, dar fumătorii să fie scoşi în stradă, ca nişte ciumaţi?

Am făcut o antiteză en passant ceva mai jos între consumatorii de heroină şi fumători şi am sentimentul că merită exploatată un pic mai mult.

În urmă cu vreo şase ani, cînd lucram la Prima TV în calitate de reporter special, fac eroarea să vin în redacţie cu o ştire despre niscaiva consumatori convinşi de heroină, prinşi în flagrant de Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei, unde comandant, pe atunci, era nimeni altul decît generalul Pahonţu. Material exclusiv, cu alergătură şi circ, cu cătuşe şi tot restul ingredientelor care, în 2002, încă erau inedite şi făceau rating. Boon.

Şi, dintre toţi editorii de la televiziune, în ziua respectivă se nimerise la serviciu ăl mai sclifosit, mai talentat, mai dăruit de Dumnezeu omenirii de editor, cu boală grea pe tot ce poartă uniformă, editor căruia eu trebuia să îi ridic subiectul la fileu. Nu contează cum îl cheamă, oricum e un nimeni. “Cu ce e ştirea ta, Ursule?” catadicseşte pretinul să îmi adreseze de la augusta sa înălţime adăpostită în subsolul Prima TV. “Cu nişte drogaţi prinşi în flagrant cînd băgau în venă”, i-am rezumat eu subiectul în mai puţin de 12 cuvinte, aşa cum cere BBC.

Şi în clipa aia s-a terminat cu şmecheria. A urmat o lecţie de morală de vreo oră, în care mi-a explicat băiatul ăla şcolit pe la tot felul de instituţii de mass media din Occident că bieţii consumatori de heroină sînt nişte victime, că e de ajuns o singură dată să bagi în venă heroină şi eşti prins în capcana dealerilor, care o singură greşeală aşteaptă de la tine. Era să mă stoarcă de lacrimi cînd mi-a spus cît e de greu să fii dependent de halucinogene, cum şi el, recent, fusese pus de dentist pe novocaină, la o operaţie (în care mai bine îi extrăgea limba spurcată, hahaha!) şi cum simţea că ar fi ucis pentru încă o doză, atunci cînd efectul substanţei s-a dus.

Una peste alta, eu eram nedrept cu ei, sărmanii consumatori de heroină care furau, spărgeau şi dădeau în cap ca să mai facă bani de o bilă. În opinia colegului meu distins şi european, eu le trăgeam o flegmă de la înălţimea poziţiei mele de jurnalist unor oameni pe care ar fi trebuit să îi ajut, să fac o poveste despre suferinţa lor, în loc să îi laud pe jandarmi – nişte nenorociţi de gabori, în opinia lui ilustră – că îi prind şi îi bagă la zdup. Deci nu a intrat deloc ştirea.

Acelaşi cetăţean, în drum spre ieşire, a trecut prin locul de fumat – care atunci reprezenta cam toată redacţia Prima TV. Şi, tolerantul, compasionatul şi înţelegătorul de mai devreme a început o diatribă sălbatică împotriva fumătorilor, care ar trebui scoşi dracului în curte, să nu îi mai polueze lui aerul. Băiatul care aproape vărsase lacrimi mai devreme pentru consumatorii de heroină care fură, le vînd părinţilor din casă tot ce au ca să le umple buzunarele traficanţilor, se metamorfozase într-un inchizitor care spumega şi înfiera, care le găsise vină pentru toate necazurile societăţii fumătorilor de tutun, plătitori de taxe, accize, impozite, angajaţi la patron, membri ai segmentului activ din populaţie, creatori de plusvaloare.

Cu o altă ocazie, un coleg homosexual, mereu gata să se lupte pentru drepturile celor ca el, un coleg pe care l-am admirat întotdeauna pentru curaj, inteligenţă, îndîrjire şi voinţă, a dat cu mucii în fasole rău de tot. Se întîmpla să fim într-un restaurant din România, în salonul de fumători, cînd numai ce aud o voce nazală cu accent ardelenesc că protestează la ţigara mea. Şi la ţigările altor colegi care, la şpriţul consumat împreună, şi-au aprins şi cîte un tutun. “Di ce nu ieşiţ voi afară cu ţigările alia, de-mi poluaţi mie aierul? Cum nu vinie ia Uniunia Ieuropiană sî vă scuată pi tăţ afară care fumaţi?” a început să se isterizeze bezmetic prietenul.

Nimeni nu i-a zis nimic, deşi noi, fumătorii, l-am înjurat, dar numai în gînd, aşa, tolerant. În schimb, ia imaginaţi-vă cum ar fi fost să se ridice unul, mai curajos, cu ceva băutură în plus la bord, şi să îi dea o replică despre homosexuali. Asta ar fi fost naşpa, discriminator, retrograd, intolerant şi ne-european, nu?

Ce au în comun cei doi băieţi despre care am povestit mai devreme? Ambii au istorie pe la BBC, prin Marea Britanie. Adică exact acolo unde fumătorii sînt persecutaţi mai ceva ca vrăjitoarele pe vremuri, pentru că nişte puritani liberali au reuşit să obţină nişte legi cam ca alea de purificare rasială date de Hitler, în anii 30. Pentru acelaşi scop declarat – “o societate mai bună” – oameni care nu au comis nici o faptă antisocială, care nu au luat nimănui de la gură, sînt arătaţi cu degetul şi trimişi în stradă, sînt denigraţi la televizor şi demonizaţi în ziare.

Ei bine, în Marea Britanie, acum e cool să fii homo, sînt legale inclusiv căsătoriile gay. În schimb, e naşpa să fii fumător, eşti privit ca un vierme, eşti trimis la ghena de gunoi să fumezi, în ploaie, pentru că nu ai voie printre oameni. Vi se pare drept? Fumătorii nu se iau de homosexuali să îi întrebe ce îşi bagă şi unde! Sînt convins că mulţi dintre cei care au votat pro căsătoriile gay în Marea Britanie sînt fumători care au considerat că e mai bine să tolereze pentru a fi toleraţi.

Deci în momentul de faţă poţi face sex cu acelaşi sex, chiar eşti încurajat. În şcolile occidentale poţi învăţa cu profesor despre orientările sexuale alternative, chiar de la vîrsta de 11 ani. În Marea Britanie, “age of consent”, adică vîrsta legală pentru a face sex cu o persoană, este de 16 ani pentru relaţiile homosexuale, deci poţi face sex gay cu un minor, ocrotit de sfînta lege. Dacă o iei pe heroină, nu-i problemă, există asociaţii caritabile care îţi fac rost de heroină moca, doar ca să nu mai mergi să o cumperi de la dealeri. Eşti ţinut în braţe, consiliat, tratat, psihanalizat, sfătuit, ajutat, asistat, călăuzit, consolat, reintegrat – nu eşti lăsat în drum. În drum e locul fumătorilor.

Urmaşii lui Adolf: gay da, fumător ba!

După cum merg treburile în Marea Britanie, tare mă tem că, nu peste multă vreme, o să fiu apostrofat pe stradă: “Băi, nesimţitule care fumezi! De ce nu faci sex cu bărbaţi, ca toţi cetăţenii respectabili? La puşcărie cu tine, să înveţi să te arzi în bucă în aer curat!” Asta pentru că, în Regat, fumatul e tot mai interzis, spre deosebire de – un exemplu la întîmplare – căsătoriile gay, care sînt perfect legale.

Cam aşa cred că va arăta ziua în care Parlamentul Marii Britanii va aproba noul proiect de lege înaintat de naziştii anti-fumat în cursul zilei de azi. O lege care, dacă va fi aprobată, ar urma să izgonească în canale şi în ghenele de gunoi pe oricine îndrăzneşte pe pămîntul Măriei Sale, Regina, să spurce aerul strămoşesc lăsat cu limbă de moarte de Robin Hood cu o pîrdalnică blestemată procletă de ţigară.

Pentru cine nu a mai dat pe aici de anul trecut, o să fac eu un update rapid. În Regatul Unit, nu e de ajuns că, de la 1 iulie 2007, orice om care vrea să fumeze o ţigară dimpreună cu berea sau cu cafeaua este izgonit afară din cîrciumă, la ghena de gunoi. De parcă el nu tot cu bani plăteşte. Acum, fasciştii anti-fumat vor să interzică fumatul în maşina proprietate personală şi se gîndesc dacă nu cumva ar fi bine să interzică tutunul de tot şi să încheie lucrarea definitiv, să ne bage la puşcărie pe toţi ăştia, infractori nenorociţi, care insistăm să ne aprindem cîte o ţigară.

Nişte multe organizaţii ale căror nume nu o să aibă parte de reclamă moca la mine pe pagină, finanţate din diverse surse, în special din donaţii, duc acum campanie după campanie de terfelire a fumătorilor în toate modurile imaginabile. Presa din Regat e plină de caricaturi cu fumători degeneraţi, incapabili să îşi controleze un obicei infamant, insensibili la copilaşii pe care îi îmbolnăvesc de cancer şi gata mereu să chiulească de la muncă să mai tragă un fum. Simultan, alte campanii publice îi pictează pe dependenţii de heroină ca pe nişte victime demne de compasiune şi de ajutor.

În Marea Britanie un fumător este văzut mai rău decît unul care bagă malaciucă-n venă, deşi fumătorii plătesc mai multe taxe în buzunarul statului decît nefumătorii şi în mod clar contribuie cu mai mulţi bani la bugetul poliţiei, spitalelor şi şcolilor decît consumatorii de heroină, care cotizează direct în seifurile urmaşilor lui Escobar şi ale altor lorzi ai stupefiantelor, capi ai crimei organizate.

Un pachet de ţigări care costă în România 6 RON aici e 6 lire, de cinci ori mai mult. Diferenţa constă în taxe peste taxe şi accize peste accize, bani cu care noi, cei care ne permitem erezia unei ţigări, contribuim la veniturile Majestăţii Sale Regina şi la serviciile care o slujesc. Bani pe care nefumătorii poate că îi dau pe cocaină, că e tare la modă în UK să nu fumezi, dar să tragi liniuţe pe nas.

De cînd a fost introdusă interdicţia fumatului în baruri – NU ÎN COFETĂRII SAU ÎN SPITALE – pub-urile englezeşti dau faliment în medie cîte opt pe zi. Dar propaganda deşănţată de aici te loveşte peste ochi cu ştiri din categoria “Producătorii de tutun se bucură că fumatul a fost interzis, deşi profitul le-a scăzut cu 40%”, un titlu făcut în sictirul oricărei logici, apărut acum vreo trei luni prin ziarele londoneze. Nici actorii care au de interpretat pe scenă personaje care fumează nu au voie să aprindă ţigara. Acum se pune problema ca filmele vechi în care sînt scene cu fumat să fie editate şi scenele în care ard ţigări să nu mai apară – o misiune demnă de Ministerul Adevărului…

Britanicii care vor să fie trendy acum sînt anti-fumat şi numesc România ţară a lumii a treia, pentru că la noi fumatul este permis aproape oriunde. Aceiaşi britanici care, printre altele, nu au acte de identitate.

Regatul se confruntă cu probleme financiare grave, bursele pică, puştanii înarmaţi cu cuţite ucid în fiecare zi trecători nevinovaţi doar ca să fie cool, sute de mii de britanici au renunţat deja să mai muncească, şi nu mai există nici o şansă de a-i convinge să producă vreo ceva, deoarece e chiar profitabil aici să trăieşti din ajutor social (later edit: a doua zi, The Sun îmi dă dreptate). Dar toate astea nu reprezintă absolut nimic în comparaţie cu fumătorii ăia nenorociţi, de la care pornesc toate problemele. Nu ştiţi de ce vă sună cunoscută formularea? Parcă aşa zicea şi unul, Hitler, acum vreo 7 decenii, despre evrei, nu?…

Pentru că sînt al dracului, propun să trăim cu toţii într-o societate 100% sănătoasă şi lipsită de pericole. Nu doar fumatul să intre la index, fraţilor! Să interzicem condusul, pentru că sînt pline ştirile de accidente mortale cu oameni nevinovaţi! Să interzicem şi avioanele, că şi astea sînt mortale, uneori. Mersul pe jos e şi el un pericol, mai ales pe străzile astea pline de cuţitari, aşa că nu ar fi rău să interzicem ieşitul din casă. A, da, internetul este o unealtă a diavolului, unde perverşi stau la pîndă să ne corupă copilaşii şi unde escrocii ne vînează cardurile. Şi casa e un loc destul de periculos, unde s-au petrecut accidente nasoale, aşa că am putea să interzicem şi casele. De dragul eliminării pericolelor, să interzicem tot, dragi urmaşi ai lui Hitler!!!

Şi să încheiem, deci, optimist, cu un citat din Adolf Hitler: “Sînt convins că, dacă aş fi fost fumător, nu aş fi putut niciodată să suport grijile şi angoasele care au fost pentru mine o povară atîta vreme. Poate că poporul german îşi datorează mîntuirea acestui fapt”, spunea, în 1942, nimeni altul decît Fuhrerul. Cel sub a cărui genială conducere de adîncă respiraţie smoke-free, Germania a pornit un război mondial de 7 ani, care a ucis 50 de milioane de oameni. Dar măcar au murit sănătoşi, nu?

De dragul istoriei pe care sper să nu o mai repetăm, o să recapitulez o cronologie destul de recentă, din al Treilea Reich:

1938
- Luftwaffe interzice fumatul
- Poşta Germană interzice fumatul
- Fumatul este interzis în locurile de muncă, în birourile guvernamentale şi în casele de vacanţă.
- Prigonirea evreilor în al Treilea Reich intră în perioada de apogeu, din noaptea de 7 noiembrie 1938, numită şi Kristallnacht, cînd 200 de sinagogi au fost incendiate sau devastate, mii de magazine evreieşti au fost vandalizate şi aproape 100 de evrei au fost linşaţi.

1939
- Partidul Naţional-Socialist (National sozialistische Deutsche Arbeiterpartei) interzice fumatul în birourile sale.
- Comandantul SS, Heinrich Himmler, le interzice ofiţerilor SS şi de poliţie să fumeze în timpul serviciului.
- Hermann Goering, preşedintele Reichstagului, cel desemnat să fie succesorul lui Adolf Hitler, le interzice militarilor să fumeze pe stradă, în marş sau în timpul liber.
- Germania nazistă ocupă Polonia, în urma pactului de neagresiune Ribbentrop – Molotov, semnat la 23 august 1939. Începe cel de-al Doilea Război Mondial.

1941
- 60 de oraşe germane interzic fumatul în tramvaie.
- Fumatul este interzis în adăposturile antiaeriene germane.
- Femeilor sub 25 de ani li se interzice prin lege să mai fumeze în Germania.
- Fumatul este interzis în baruri şi restaurante, femeile nu mai au voie să cumpere tutun în Germania.
- Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică, pe 22 iunie 1941.

Ce a urmat, ştim cu toţii…

LATER EDIT: iată în ce hal pot naziştii anti-tabac să încerce să reglementeze felul în care personajele din filme pot sau nu fuma. Iar asta în The Land of the Free, Home of the Brave… În curînd o să interzică să îţi doreşti să aprinzi o ţigară sau să pronunţi cuvîntul “tutun” în public, exact ca obscenităţile. O să se ocupe de asta Poliţia Minţii…