Postări etichetate ‘film’

februarie 16, 2011

Branding la cel mai înalt nivel: cine vrea să-i fiu naş?

Viitorii mei clienţi de branding...

Ca să ne înţelegem, asta nu are nici o legătură cu creştinismul. Din contră, brandingul meu nu are nimic sfînt. Dar, pentru cei inteligenţi, denumirile născocite din capul meu chiar sînt flatante. Să începem cu începutul.

Cred că prin liceu am realizat că denumirile date de mine prind. De exemplu, profu’ de engleză, proaspăt ieşit din facultate, care a avut prima oră din cariera lui didactică la clasa mea, a IX-a A, la momentul respectiv. Am ştiut din prima clipă că i se potriveşte denumirea “Mobutu”. Avea ceva simpatic în el, de dictator african, ca dihania aia simpatică din Madagascar. Şi Mobutu i-a rămas pînă în zilele noastre, deşi de atunci s-au scurs două decenii de împliniri măreţe. 

decembrie 7, 2010

Anestezie pentru popor – Telejurnalul TVR

Sînt absolut convins că nu spun mare noutate cu asta, da’ eu nu prea m-am uitat la TVR de cînd mi-am tras cablu acasă, prin clasa a noua, şi am abandonat broadcasterul naţional. De atunci pînă azi chiar nu am fost atent la TVR, deşi am contribuit la bunăstarea cel puţin a unuia dintre miile de angajaţi care aveau cîndva bonusuri, ore suplimentare, prime de sărbători plus cotă-parte din profitul firmei, în vreme ce reporterii de la privat aveau voie să se plîngă pe la colţuri.

noiembrie 19, 2010

Playing Democracy with the Moldovans

Să îmi fie iertat că mă folosesc de titlul ăsta să vă atrag atenţia, da’ nu mă pot dezminţi, aşa i-am învăţat chiar eu pe cei circa 20 de studenţi ai cursului de jurnalism pe care l-am ţinut între 15 şi 18 noiembrie anul de lovitură de graţie 2010, adică încă anul curent. Respectiv i-am învăţat, alături de Saşa Cliuicov şi Igor Guzun, să lovească adînc cu vorba şi să atragă atenţia, să nu se teamă să vorbească de frînghie, în special în casa spînzuratului, să fluiere melodios chiar şi în biserică, dar niciodată a pagubă, să devină cel mai groaznic coşmar al celor pe care moldovenii îi plătesc din banii lor de impozite ca să aibă grijă de ţară.

octombrie 30, 2010

Task Force Media loveşte din nou!

Ne mîndrim enorm să vă anunţăm că Task Force Media a produs recent un film de prezentare despre activitatea Brigăzii Antidrog din Capitală. Sper să vă placă lucrarea, care, în principiu, relatează despre operaţiuni deja prezentate la ştiri în ultimii doi ani, dar cu care poliţiştii antidrog bucureşteni ţin să se mîndrească.

octombrie 20, 2010

Ne consideră ambasada SUA o naţie de retardaţi?

Priviţi şi vă cruciţi cu ce film handicapat animat vrea ambasada SUA să le explice românilor cum să se ferească de escrocii care vor să le tragă ţeapă candidaţilor la loteria vizelor! E incredibil cum o ţară care se pretinde partenerul nostru se poate adresa cetăţenilor noştri ca unor handicapaţi cu retard sever!

octombrie 14, 2010

De ce mă doare fix în fisc

Bă nene, profa care m-a lăsat corigent la geografie tot a reuşit să-mi lase ceva – am învăţat industria României ca să termin a doişpea de visez şi acum uzinele clorosodice, mina de aluminiu de la Altîn Tepe şi ceramica de Dorohoi. Gaboru’ care mi-a dat amendă pentru că mergeam cu 61 la oră la 10 metri de ieşirea din gloriosul municipiu Vaslui m-a învăţat să casc ochii la vitezometru. Pînă şi doctorii ăia care m-au uscat de bani tot au rezolvat ceva pentru mine: iete-mă, merg din nou pe picioare, după o fractură de bazin şi de femur (auch), pe care nu le-o doresc nici duşmanilor.

septembrie 16, 2010

Breaking News: Task Force Media goes online!

We are proud to introduce to you the new Task Force Media website, your complete and comprehensive solution in news production almost anywhere in Eastern Europe. Camera crews, scouting, fixing, post production, technicians, journalists and state of the art full HD equipment. Learn more on www.taskforcetv.com and contact us for a free evaluation of your project!

Mihai Ursu
General Manager
Task Force Media
mihai.ursu@taskforcetv.com

aprilie 1, 2009

Shopping With Jesus

Cum de nu am găsit io filmul ăsta de Crăciun? Să vezi ce promovare îi făceam… Chiar dacă Paştele e aproape, filmul “What Would Jesus Buy?” e la fel de actual, că sărbătoarea cu pricina se ţine cam în fiecare an prin decembrie. Şi nu este un film crăciunesc, cu happy end, lacrimi şi îmbrăţişări sub brad la final în clinchet de zurgălăi care urcă veseli la cer răspîndind steluţe argintii din urmă… În nici un caz. Este, totuşi, un film despre religie: religia cumpărăturilor, arză-le-ar focul Gheenei.

septembrie 26, 2008

Fetelor, faceţi sex cu buletinul către cameră!

Aşadar, săptămîna asta am aflat o ştire atroce… Deci femeile ăştia, nu toate, se pot ocupa şi cu secsul. Da, paradoxal, de neînchipuit, oameni buni! Chestie care, evident, în România Fundamentalistă lăsată dezastruoasă moştenire de Adrian Premierul Minune, este strigătoare la cerul gurii.

Doar ştim cu toţii, în România sex nu au voie să facă decît bărbaţii, iar femeile pot să se ocupe cu erotismul doar seara, tîrziu, pe Penthouse Channel, şi numai între ele. Orice interacţiune sexuală între un bărbat şi o femeie trebuie combătută cu ardoare, înfierată cu mînie proletară şi denunţată ca activitate duşmănoasă, în slujba agenturilor străine.

Cu groază (şi cu mulţumiri Domnului că s-au terminat) îmi aduc eu aminte de nişte vremuri de restrişte pentru profesia de jurnalist, cînd mă confruntam cu un fenomen greu de stăpînit. Nişte mamifere cu numele de producători sau editori, crescute cu furaje concentrate în mediu steril, departe de lumea reală, veneau la serviciu şi deschideau cîte o gazetă de scandal.

Unde, inevitabil, găseau cîte un text cu filmuleţ referitor la diverse femei filmate de nişte diverşi oameni cu o reputaţie ireproşabilă în vreme ce se preocupau să îi ofere bucurii trupeşti cîte vreunui norocos. În plus, fetele astea mai aveau un singur păcat: în loc să fie ţiitoare de profesie, mai aveau pretenţia să se ocupe şi cu activităţi comerciale capitaliste, cum ar fi să antreneze sportivi, să urmeze o carieră muzicală, să devină juriste, unele dintre ele chiar să intre în politică.

Dintr-o dată, băieţii ăia ţinuţi la căldurică se ecscitau, începeau să saliveze abundent şi nu ştiau cum să mai deschidă telejurnalele cu aşa o minunăţie de ştire. Li se părea că Puliţeru’ îi aşteaptă dacă fac jumătate din jurnalul principal din leadul unei gazete de şters geamuri. Nu vă imaginaţi, însă, că aveau atîta curaj încît să abordeze problema cu mîinile lor.

Tremurînd libidinos în aşteptarea filmărilor, exact ca nişte voyeuri care au mai găsit o gaură a cheii de vestiar, băieţaşii ăia le dădeau colegilor mei reporteri indicaţii cum să dea de domnişoasa sau de doamna, cum să îi pună întrebările la modul cel mai obscen, cum să monteze materialul ca să facă din femeia respectivă cea mai penală zdreanţă care a traversat şoseaua de centură a capitalei. Adică locul unde mulţi dintre ei şi-au întîlnit, probabil, prima iubire.

Cu dreaptă revoltă am să lupt şi eu împotriva duduilor care intră în orice carieră cu gura mare şi cu picioarele desfăcute dar, pe de altă parte, iarăşi încep să meditez amar. Deci pe fata lu’ Băsescu, dacă vreodată face şi altceva cu guriţa ei diafană în afară să scoată panseuri de mare succesuri televizate, o să o executăm în piaţa publică? Dacă Elena Udrea are ghinionul să fie filmată în timp ce îşi întreţine cocoşul legitim cu farmecele ei incontestabile, o atîrnăm de macara, ca în Iran? Pe Olguţa Vasilescu o lapidăm cu pietroaie dacă apare vreo poză cu ea surprinsă în clipe de tandreţe? Zîceţi, feciorii mei, că io sînt chiar curios…

Şi, ori de cîte ori cîte o hîrtie igienică poreclită ziar mai pune mîna pe cîte o înregistrare cu o femeie normală, frumoasă, dezinhibată, care pune în practică tot ce i-a dat bunul Dumnezeu în dotare la ea acasă, unde nu ar trebui nimeni să îşi bage nasul, uite ce ştire mare obţinem! Cu riscul să îmi atrag mînia marilor lideri de opinioane din România, vă mărturisesc că mi se pare jalnic dacă aşa ceva constituie o ştire.

În definiţia ştirii spune că subiectul trebuie să fie inedit şi de interes public. Pentru mine, cel puţin, aşa ceva nu e inedit, că eu mai am parte de nişte bucurii din cînd în cînd. Poate pentru colegii mei onanişti, cu reacţii de Beavis şi Butthead, imaginile cu o femeie dezbrăcată făcînd sex oral sînt o noutate. În loc să îi lase să saliveze pe ecran în prime time, poate că mogulii lor ar trebui să le mărească salariile, ca să îşi permită o prostituată, măcar o dată la lună.

Şi ca să evităm orişice dubii de acum încolo, să dăm o lege înfricoşată, prin care să obligăm toate femeile să stea cu docomentul de identitate în mînă cînd prestează un oral. Să nu mai fie discuţii dacă în imagine e o doamnă bine care are, în plus, şi talentul ăsta, sau o prostituată care ia parte la o înscenare. Mai ales dacă domnului norocos nu-i ajută Dumnezeu să i se ridice la nivelul aşteptărilor…

Uite, mă bucur sincer, frate, să constat că, în mileniul al III-lea, moravurile sînt date pe nişte mîini atît de dîrze. Deci, mă copchii, muierea ori stă acasă la bărbat şi face de mîncare, ori e cocotă şi atunci să o facem poştă cu toţi, ori să devină, dracului, frigidă, dacă vrea să fie cadru universitar, atletă, cîntăreaţă sau ministru. Daţi-o, oameni buni, pe faţă! Deci femeile nu mai are voie să face secs în ţara asta! Decît cu noi şi dacă ne cere voie! Să ştim o treabă!

Ştiu că distinşilor mei colegi care analizează profund frame cu frame anumite filme porno, din interes pur profesional, o să li se pară avangardistă şi rebelă ideea mea, dar eu prefer femeile frumoase, deştepte şi dezinhibate. Nu ştiu cu ce maimuţe analfabete aţi umblat voi, dragi colegi, dar se cunoaşte că, pe voi, femeile din categoria preferată mie v-au cam ocolit. Poate de aia şi sînteţi aşa de încrîncenaţi: “Uite-o, deschide gura! Uite cum o suge! Hahahaha, ce probă orală!”

Mie îmi puteţi mărturisi aşa, ca între noi, băieţii, că, de fapt, v-aţi cam vedea încurcaţi cu domnişoara respectivă. Nu e mai simplu să recunoaşteţi că, de fapt, o faceţi de cacao la televizor sau în gazete tocmai pentru că vă e clar că nu o puteţi avea? Exact cum, la liceu, scriaţi la budă cu carioca numerele de telefon ale colegelor drăguţe care vă refuzau… Iar pe fraierul din imagine îl invidiaţi sincer şi vă gîndiţi cu obidă la ce matracuce nasoale şi speriate de sfînta p&£@ aţi avut voi. Şi să vă ajute Dumnezeu să tot aveţi din alea, că din alea meritaţi, prieteni!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.