La zi în programul “Pumni contra faimă”

Pentru a mia oară am urmărit azi pe Antena 3 o infinită lamentație despre felul în care sînt agresați jurnaliștii pe teren de tot felul de dăunători, chiar și de față cu poliția. Sau mai ales. Ca de obicei, zero soluții. Păi să vi le avansez io, dragi colegi!

1. Încetați să mai dați la televizor orice orătanie care scuipă, înjură sau lovește un jurnalist. Difuzînd cu orice preț agresiunile astea, legitimați un tip de comportament care va fi replicat la infinit de orice gherțoi care vede o cameră de filmat.

2. Dacă tot dați știrea la televizor, faceți-o despre cum au fost pedepsiți agresorii, în așa mod încît să nu mai aibă curaj și alții.

3. Știu că reporterii și cameramanii sînt, în viziunea șefilor de redacții, ceva între carne de tun și piese de schimb. Totuși, dacă există bănuiala că îi trimiteți într-o zonă riscantă, atașați-le și o echipă de gărzi de corp. 

Ceai de slabit “Purificare si deranj”

Prietena mea iubita, unica si irepetabila, a decis sa mai efectueze un experiment pe mine in viu. Ce inseamna “Purificare si deranj”? Intestinul vostru va poate raspunde singur, daca aveti curiozitatea sa testati. A doua oara, e deja o chestiune de curaj.

PS: Nu, nu m-am analfabetizat, nu e o eroare de scriere sau de citire. E un paronim intentionat.

Pentru viitorii “aproape parteneri” de afaceri

Studiati, va rog, cu mare atentie poza! Cred ca e evident ca sint inca destul de gras. In ciuda eforturilor de a mai da jos niste kile (reusite, pe alocuri) este dincolo de orice dubiu rezonabil ca sint suficient de supraponderal pentru a fi luat in serios. Asta inseamna, dupa toate aparentele, ca as avea, in general, ce hali.

Cu toate astea, destui sint cei care ma confunda cu vreun fomist. Ultima (sper) propunere de “afaceri” din categoria asta a spart toate recordurile: un clip publicitar de filmat, de montat (si probabil si de conceput) in generosul buget total de 50 de euro. Si nu, clienti nu erau niste bieti studenti de la sate, fara parale, cu o tema de facut pentru facultate.

Branding la cel mai înalt nivel: cine vrea să-i fiu naş?

Viitorii mei clienţi de branding...

Ca să ne înţelegem, asta nu are nici o legătură cu creştinismul. Din contră, brandingul meu nu are nimic sfînt. Dar, pentru cei inteligenţi, denumirile născocite din capul meu chiar sînt flatante. Să începem cu începutul.

Cred că prin liceu am realizat că denumirile date de mine prind. De exemplu, profu’ de engleză, proaspăt ieşit din facultate, care a avut prima oră din cariera lui didactică la clasa mea, a IX-a A, la momentul respectiv. Am ştiut din prima clipă că i se potriveşte denumirea “Mobutu”. Avea ceva simpatic în el, de dictator african, ca dihania aia simpatică din Madagascar. Şi Mobutu i-a rămas pînă în zilele noastre, deşi de atunci s-au scurs două decenii de împliniri măreţe. 

Anestezie pentru popor – Telejurnalul TVR

Sînt absolut convins că nu spun mare noutate cu asta, da’ eu nu prea m-am uitat la TVR de cînd mi-am tras cablu acasă, prin clasa a noua, şi am abandonat broadcasterul naţional. De atunci pînă azi chiar nu am fost atent la TVR, deşi am contribuit la bunăstarea cel puţin a unuia dintre miile de angajaţi care aveau cîndva bonusuri, ore suplimentare, prime de sărbători plus cotă-parte din profitul firmei, în vreme ce reporterii de la privat aveau voie să se plîngă pe la colţuri.

Playing Democracy with the Moldovans

Să îmi fie iertat că mă folosesc de titlul ăsta să vă atrag atenţia, da’ nu mă pot dezminţi, aşa i-am învăţat chiar eu pe cei circa 20 de studenţi ai cursului de jurnalism pe care l-am ţinut între 15 şi 18 noiembrie anul de lovitură de graţie 2010, adică încă anul curent. Respectiv i-am învăţat, alături de Saşa Cliuicov şi Igor Guzun, să lovească adînc cu vorba şi să atragă atenţia, să nu se teamă să vorbească de frînghie, în special în casa spînzuratului, să fluiere melodios chiar şi în biserică, dar niciodată a pagubă, să devină cel mai groaznic coşmar al celor pe care moldovenii îi plătesc din banii lor de impozite ca să aibă grijă de ţară.

Task Force Media loveşte din nou!

Ne mîndrim enorm să vă anunţăm că Task Force Media a produs recent un film de prezentare despre activitatea Brigăzii Antidrog din Capitală. Sper să vă placă lucrarea, care, în principiu, relatează despre operaţiuni deja prezentate la ştiri în ultimii doi ani, dar cu care poliţiştii antidrog bucureşteni ţin să se mîndrească.

Guvernul mondial e mai simpatic decît al nostru

“Nu a fost nici un fel de criză financiară în România”, a fost concluzia summitului Comisiei Trilaterale din Bucureşti. O ştire care le-a trecut pe la urechi cam tuturor jurnaliştilor din România, cu excepţia Task Force Media, mereu cu geana pe detalii. Poate nu vă vine încă să credeţi, da’ 390 dintre cei mai puternici oameni ai planetei au venit la Bucureşti să ne spună că la noi nu a fost criză financiară, ca la ei. NU criză. Nema! Nix! Canci!

De ce mă doare fix în fisc

Bă nene, profa care m-a lăsat corigent la geografie tot a reuşit să-mi lase ceva – am învăţat industria României ca să termin a doişpea de visez şi acum uzinele clorosodice, mina de aluminiu de la Altîn Tepe şi ceramica de Dorohoi. Gaboru’ care mi-a dat amendă pentru că mergeam cu 61 la oră la 10 metri de ieşirea din gloriosul municipiu Vaslui m-a învăţat să casc ochii la vitezometru. Pînă şi doctorii ăia care m-au uscat de bani tot au rezolvat ceva pentru mine: iete-mă, merg din nou pe picioare, după o fractură de bazin şi de femur (auch), pe care nu le-o doresc nici duşmanilor.

Breaking News: Task Force Media goes online!

We are proud to introduce to you the new Task Force Media website, your complete and comprehensive solution in news production almost anywhere in Eastern Europe. Camera crews, scouting, fixing, post production, technicians, journalists and state of the art full HD equipment. Learn more on www.taskforcetv.com and contact us for a free evaluation of your project!

Mihai Ursu
General Manager
Task Force Media
mihai.ursu@taskforcetv.com