Rhapsody in Shoe

Deci cînd am văzut cum fostul pilot de avion de vînătoare Bush se eschivează de pantofii reporterului egiptean, nu am avut decît o singură reacţie: “Amator!”. De la distanţa aia, de nici 10 metri, era imposibil să rateze. Este, părerea mea, doar o manevră de PR, ca să îl scoată din scenă pe Bush în calitate de victimă a războiului din Irak, un război pe care el l-a pornit cu cele mai sincere intenţii. În fine, dacă a fost pe bune, e foarte posibil ca atacul cu arme neconvenţionale să îl fi surprins pe american. După cum ştia el, arabii nu au pantofi cu care să arunce, ei trăiesc desculţ (de Zaharia Stancu) în deşert, din crescutul caprelor anorexice hrănite cu nisip din care viermele sintetizează, prin căi numai de ei ştiute, cu incantaţii de la Mullah, “mirodenia” – şi aşa se naşte petrolul pe care arabii îl vînd numai pe dolari americani şi pe arme iraniene.

Pe de altă parte, deşi nu am exersat aruncarea pantofilor, ci mai mult a ciorapilor către uşă, pot să vă garantez că, de la ăia 10 metri, cu bocancii mei cu ţinte de cinci kile bucata, măcar una îi prindeam. Nu că mi-aş dori, doamne fereşte, să îl rănesc pe campionul democraţiei. Şi, dacă stau să mă gîndesc, la summitul NATO de la Bucureşti, l-am avut pe Bush cam la 30-40 de metri distanţă, cînd a debarcat din Air Force One. Dar aşa sînt eu, mă iau cu transmisiunea în direct, avid să fiu la televizor în prime time, şi uit de lucrurile cu adevărat importante. Ar fi ieşit ceva, că arunc binişor, atît că ar fi durat cam mult să mă deschei la toate şireturile. Pleca şi mama lui Bush în timpul ăsta…

Aş putea detecta, însă, un anume calapod de ieşit din scenă, iertat să îmi fie jocul ieftin de cuvinte. Mai ştiu un preşedinte care a isprăvit un mandat de victorii milenare cam la fel de măreţ. Hai, domnul Bush, fără jenă, luaţi-vă de mînuţă cu Constantinescu! Lui Emil Geologul îi plac bolovanii, ţie îţi place petrolul, deci studiaţi pămînturi şi subterane. Pe el l-au învins securiştii, pe matale teroriştii. Miluţă a declarat “legitimă şi justificată” bombardarea Serbiei, matale ai scos o minune la fel de mare pe guriţă, cu armele lui Saddam… Domnul profesor a scos-o pe aia cu 15 mii de specialişti, matale, nenea Bush, ai rămas în istorie cu ăia 15 mii de terorişti de la Al Queda şi cu Bin Laden. Tu ai făcut plecăciune dublă pe sub pantofii unui arab cu tremur la încheietură (poate că o votcă i-ar fi reglat tirul), domnul profesor de bolovani a ieşit cu barba albastră, într-o baie de mulţime care a devenit baie de cerneală. Mersi, Faure, că mi-am muşcat mîna cu care l-am votat!

Dar atîta lucru îţi promit: dacă, vreodată, te văd, ca pe Constantinescu, în hotel la Sinaia, întreţinînd romantic sepepiştii pe terasă, o să îţi dedic o melodie adaptată. Una de la voi, de la americani. Dar modificată să vi se potrivească ambilor: şi ăluia cu pantof, şi ăluia cu cerneală. Rhapsody in Shoe sună bine?

Cu ocazia declaraţiei făcute de Moscova, de recunoaştere a Osetiei de Sud şi a Abhaziei, să vă zic un banc!…

Cică era o zi friguroasă la Medvedev în birou, la Kremlin. Tocmai ce declarase că recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud şi sărbătorea cu niscai caviar, votcă, siletka, împreună cu Vladimir Putin şi cu băieţii de la Lyube (îi place şi Oanei Dobre, şi lui Mile formaţia asta, înainte să vă apucaţi de înjurat muzica rusească). Şi, în mijlocul parangheliei, sună telefonul roşu, linia strategică deschisă cu Casa Albă, încă din 1962, de cînd cu criza rachetelor din Cuba. Ţrrrrrr!

“Alo, da”, zice Medvedev. “Helău, ai em prezident Buş ov zi Iunaited Steits of glorious America”, se aude în receptor. Medvedev face semn să se oprească muzica. “Da, mistăr prezident, cu ce vă ajutăm?”, întreabă Medvedev. “Uel, mistăr prezident, avem o big problem. Ocupaţi cu lupta împotriva terorismului, am neglijat producţia civilă şi ne-am trezit că avem o criză gravă de prezervative. Ne puteţi ajuta cu vreo 20 de milioane de bucăţi într-o săptămînă?”, zice Bush. “Da, clar, sîntem parteneri strategici. Spuneţi, aveţi cumva şi nişte specificaţii tehnice?”, se arată Medvedev săritor. “Ăv cors, chiar voiam să vă zic. Deci trebuie să fie de 30 de centimetri lungime, 7 centimetri grosime şi să fie, dacă e possible, în culorile drapelului IUESEI”, punctează Bush. “Nici o problemă, le aveţi într-o săptămînă”, zice Medvedev şi închide. Apoi ia celălalt telefon şi sună la fabrica de prezervative din Celiabinsk. “Alio, prezervativ zavod? Tovariş director? Sînt Medvedev, avem o comandă specială strategică pentru export în Statele Unite, 20 de milioane de bucăţi, pînă săptămîna viitoare. Notaţi specificaţiile tehnice: lungime 30 de centimetri, grosime 7 centimetri, culorile să fie ale drapelului Statelor Unite, iar pe cutie să scrieţi “Made in Russia. Size: small”.

Altfel spus, ce gust are doctoria, mistăr prezident Bush? V-am zis de acum trei săptămîni că o să vă trateze ruşii cu medicamentul vostru…

Gura mare, domnu Bush, e doctorie americană…

Dragă George, eu îţi scriu de la Londra, deşi mi-aş dori să fiu prin Caucaz, zilele astea. Vreau să îţi spun cîteva vorbe româneşti, care nu au legătură cu vestitul curcubeu din Piaţa Revoluţiei de care amintirile te năpădesc ori de cîte ori ai de răspuns la o întrebare incomodă.

Deci, George, nu mai plînge după Georgia. Întîi de toate, nu e Georgia voastră, americană, cu capitala în Atlanta, e Georgia din Caucaz. Caucazul, ca să înţelegi, sînt nişte munţi mişto, la Est de Marea Neagră, care, de fapt, e verde-petrol, ca petrolul pe care îl luaţi voi din Iraq, munţi în care cică zeii ăia vechi, de pe vremea Olimpiadei antice, nu chineze, l-ar fi înlănţuit pe Prometeu, ca pedeapsă pentru că le-a dat oamenilor focul. Focul care arde în inimi şi în carburatoare, domnul Bush. Georgia aia e patria de baştină a unui băiat cu care te-ai fi înţeles de minune – Iosif Vissarionovici Djugaşvili, pe care istoria l-a păstrat cu numele de Stalin. Sigur v-aţi fi simpatizat, era aliat, pînă pe 22 iunie 1941, cu un prieten de familie de-al lui bunicu’ Prescott Bush, unul, Adolf Hitler, un zugrav austriac mustăcios şi locvace.

Ei, acum, să îţi explic, domnu Bush, de ce trebuie să haleşti doctoria asta cu gura, paradoxal, închisă, şi de ce e inventată de voi.

Aţi vrut voi, prin 1999, să bombardaţi o ţară independentă, Serbia, pentru că ar fi intervenit cu prea mult patos ca să lichideze o insurecţie paramilitară pe teritoriul unei provincii istorice sîrbe, Kosovo. Şi aţi adus bombele şi avioanele invizibile şi aţi bombardat nu doar Kosovo, ci toată Serbia, inclusiv capitala, în aplauzele comunităţii internaţionale care vă felicita cum faceţi voi dreptate unui popor asuprit, cel albanez – mă iertaţi, kosovar, că i-aţi inventat şi un nume voi, americanii. Nu ştiu cum s-a făcut, că sîrbii nu au ştiut ca avioanele alea sînt invizibile şi v-au dat cîteva cu curul de pamînt, dar aia e altă discuţie.

Uite, mai săptămîna trecută, Georgia aia, din Caucaz, a zis că “enough is enough” şi – sînt convins că fără voia aliatului de la Washington – a trecut să lichideze o “insurecţie” în Osetia de Sud, acolo unde zic ei, georgienii, că osetinii pro-ruşi vor să se desprindă de trupul sfînt al ţării gruzine, care e doar ţara lor, ein Land, ein Volk, ein Saakashvili. Şi, după ce gruzinii au comis eroarea să ucidă nişte militari ruşi, başca foarte mulţi civili amărîţi şi nevinovaţi, maica Rusie a trecut la tocat mărunt, cu tancuri, avioane şi mitraliere. Tot ce are Moscova mai bun, pentru vecinii care au mai început două războaie, în 1991 şi in 2003.

Sînt convins că, la telejurnalul de dimineaţă, pe 8 august, i-a stat Big Mac-ul în beregată lui Bush de la Washington aşa cum i-a înţepenit şi caviarul lui Boris Elţîn, cînd a aflat că televiziunea sîrbă a fost bombardată, în 1999. Dar, înainte să deschizi gura să faci curent, domnul Bush, aminteşte-ţi că voi aţi făcut primii aşa. Doar că la voi toate ţintele erau militare, toate bombele erau inteligente, bombardamentele erau chirurgicale, imaginile cu războiul semănau mai mult cu cele din jocurile video, nu era nici o picătură de sînge, nu era nici o femeie care să îşi plîngă copilul ucis de bombele aliate, pentru că armata SUA era mai preocupată de cum o să se vadă războiul la televizor, decît de cum să protejeze civilii.

Apropo, că tot strigaţi că sînt victime nevinovate printre civili… Sînt, sărmanii, şi nu se bucură nimeni că nişte bieţi nevinovaţi suferă de pe urma războiului. Dar civilii – sîrbi şi albanezi – pe care i-aţi spulberat voi în Kosovo cu bombele se numeau altfel, “collateral damage”. Ce bucurie pe ăia care mureau ca să capete aşa o clasificare NATO…

Mai e o chestie – primul foc de armă l-au tras democraţii ăia gruzini, occidentali, aliaţii americanilor, care cît pe ce să intre şi în NATO, mai acum patru luni, la Bucureşti. Ei, gruzinii, stîrnesc ursul din bîrlog şi, după trei zile de bombardamente, tot Georgia ţipă că nu mai poate. Şi cere pace, strigă “piua!”, roagă NATO să ia poziţie, să condamne şi să înfiereze, de parca Rusia e obligată să oprească războiul cînd cere inamicul sau cînd cere blocul militar uşor concurent. De pe 24 martie pînă pe 10 iunie 1999, tot aţi turnat la bombe peste Serbia şi nu v-a păsat că Rusia vă cerea să încetaţi. Uite, de ce i-ar păsa acum de voi?

Apropo, mai ţineţi minte că SUA glorioasă a invadat, prin 2002, ditamai ţara producătoare de petrol, care nu atacase niciodată Statele Unite, care nu spusese nici “Dă-te mai încolo!” Washingtonului şi care, apropo, nu avea nici un fel de arme de distrugere în masă? Deci voi puteţi invada un stat independent pe baza unei minciuni, dar Rusia nu are voie să îşi facă ordine cu nişte vecini cam turbulenţi la frontieră. A dracului geopolitică…

Şi mai trebuie să ştiţi o chestie, domnul Bush. Dacă tot aţi binecuvîntat “independenţa” unei provincii istorice sîrbe cum e Kosovo, nu văd ce oprelişti ar putea să existe ca să recunoaşteţi şi independenţa Osetiei de Sud şi pe cea a Abhaziei. Ce importanţă are că ei îşi cer independenţa faţă de aliaţii voştri şi că ei îi susţin pe ruşi? Nu sînt ruşii acum un partener strategic pentru NATO? Mai e Moscova inamicul Occidentului? Nu eraţi voi campionii libertăţii? Fiat justitia, pereat mundus? Nu, domnul Bush, nu vorbesc de maşini italiene…