"Breaking news! O sursă de încredere spune că migdalele îmbunătăţesc performanţele în pat! Iată leacul pentru insomnii!"
Pe vremea cînd Sergiu Toader era mare șef de cuib la Antena 1, m-am dus la el în birou, hotărît să-i las legitimația drept amintire, la pachet cu o demisie – zic eu – de onoare. Nu pentru că voiam bani mai mulți, ci de rușine că, într-o știre, scăpasem o informație ușor eronată. Nu falsă, ci doar o jumătate de adevăr. Jumătatea ailaltă îmi scăpase. Era vorba și despre o știre de doi lei: un patron le făcuse angajatelor program de mers la budă și îl afișase la intrare. Cu programul ăla de pe ușă filmat și cu sincroane de la angajatele nepișate, tot scăpase un detaliu mic-mic-mic undeva… Acuma, nea patronul ameninţa că ne dă în judecată… Și mie îmi crăpa obrazul.
Altădată, tot în Antenă, sub regimul Sergiu Toader, m-am trezit în brațe cu o știre de pe alt domeniu, despre secetă. “Fă ştirea după comunicatul ăsta şi mai repede, că trebuie să o dăm într-o oră”, a strigat un editor la mine. Evident, comunicatul ăla avea, printre 20 de alte informaţii, şi una uşor neadevărată. Într-o oră, chiar dacă ai surse, tot nu reuşeşti să verifici ditai pomelnicul, iar cînd ai deadline de la editor şi comunicat de la minister, nu prea mai stai pe gînduri. O dai. După difuzare, a sunat un nea Pandele şi a zis că informaţia aia despre el era greşită şi că ne dă în judecată. O săptămînă de somn am pierdut pe tema asta, deşi nu era domeniul meu, nu era ştirea mea, nu era documentarea mea. Pur şi simplu fusesem roboţelul care apăsase pe tastatură, ca să redacteze un text dintr-un comunicat şi o ştire de pe Mediafax.
Şi tot în vremea aia mă pomenisem pe cap cu un nou şi fascinant domeniu: justiţia, acolo unde eram un fenomenal habarnist la capitolul surse. Şi s-a întîmplat ca, într-o zi de vară, taman în timp ce eram în audienţă la un general, cu gîndul să mai facem nişte subiecte la el la unitate, să evadeze un nea Păstaie de la o judecătorie. Cu telefonul închis la general în birou era mai complicat să aflu despre tărăşenie. Dar, cînd am terminat discuţia şi am ieşit, am aflat-o şi eu. Am anunţat ştirea – despre care oricum colegii din Antenă aflaseră – şi am fost şi la filmare. Mai mult, ştirea a şi apărut prima în Observator – că pe vremea aia nu exista Antena 3, ci doar Observatorul. Ei, dar pentru că viaţa e mişto, mi-am furat un referat cu 5% penalizare pentru că am “pierdut” ştirea cu evadatul. De atunci încerc să îmi dau seama cum poate fi considerată “pierdută” o ştire difuzată simultan cu concurenţa. Le-am urat, oricum, să îşi ia lumînări şi pastile de banii ăia, care, la salariul meu cam de rahat în perioada cu pricina, nu însemnau foarte mult.
Şi acum mă gîndesc… Cu aşa rigoare la Antenă, în legătură cu un reporter egal neica nimeni în economia redacţiei, oare ce nenorociri îl aşteaptă pe domnul director Mihai Gîdea, care a luat drept bună o băşcălie făcută de trombon.ro, un site din aceeaşi categorie cu timesnewroman.ro sau theonion.com… O să fie legat de vreun stîlp al infamiei în direct? O să arunce Mircea Badea cu legume stricate în el? O să îi dea mogulul şi lui un 5% din salariu cu minus? O să muşte chiar el din pernă vreo noapte-două, chinuit de regrete şi de ruşine? Sau o să aibă curajul să apară din nou, ca o zînă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat? Aş fi în stare să pariez pe 5% din salariul unui reporter din Antena vremurilor noastre că ultima variantă va fi cîştigătoare!
