Competiția pentru a stabili cea mai jegoasă companie de telefonie mobilă din România este în toi, dar șansele cele mai mari de a fura titlul i le creditez, de pe acum, companiei Vodafone. Și folosesc verbul “a fura” deoarece pare să îi caracterizeze pe fermecătorii din Maximia, care ar avea multe să îmi explice despre cum banii mei ajung în conturile lor fără să îmi aducă nici un beneficiu. Din august și pînă acum, am reușit să plătesc facturi demențial de mari, de 200 de euro lunar, deși, după calculele mele, în nici una dintre lunile astea nu am vorbit la mobil mai mult decît în aceeași perioadă din 2009, cînd produceam o emisiune la teve, făceam laringită de la negocieri interminabile cu sursele la mobil și tot ieșeam sub 20 de euro.
După prima factură pe care am simțit-o în ficați, am început să urmăresc la serviciul Cost Control cam cîte parale usuc. Și am remarcat că, în fiecare lună, calculele mele, cu TVA adăugat, tot ieșeau cu mult mai puțin decît factura finală. Aveam 20 de euro la Cost Control, factura ieșea de un milion jumate. Cînd aveam 30 de euro (adică taman luna asta), factura finală a ieșit de vreo două milioane și jumătate. Am vrut să iau problema de beregată și să-i stric sfintele sărbători vreunei dudușcuțe manager de linie la serviciul de ignorat clienții, dar am fost plăcut surprins să aflu că și acolo coastă nește parale ca să mă jăluiesc. Așa cum poate confirma și colegul Buhnici, recent confruntat și el cu hrăpăreția vodafonească la nivel sideral.
Dar asta nu e tot. Pentru că sînt băiat dejtept și cu jiacă de pele, mi-am pus în aplicare planul BE: cartela reîncărcabilă. E simplu: pui 5 oiro, discuți de circa 700 de minute în rețea, de vreo 50 prin patrie, cu mătușa Leana, la Galați, pe fix, mai dai sms-uri și navighezi marinărește de fo 50 de mega. Prima oară, am pus cinci oiro pe telefonul complect descărcat de corent electric. Am ajuns acasă, l-am pus călare pe alimentator și, după vreun ceas, i-am dat drumul. Aparat iPhone, adică nu jeg. Și cînd să selectez din meniu opțiunea cu minutele de extaz în rețea, îmi zice robotul că n-am bani destui. Mai încerc o dată, tot așea. Le scriu mail la vodafoni, să le spun de necazul din Maximia, ei îmi răspund kafkian: ăia cinci euroi s-au dus surghiun dreacului pomana pe trafic de internet, între orele 18 și 20, deci nu-i mai am. Orele alea coincideau, a dracului drăcie, cu orele în care aparatul fusese închis complect, fără corent buleftric prin circuite.
Da’ nu-i nimica, zic io, după o lună de la incidentul cu pricina. Ia să mai pun io cinci ieuroi, să văz cum rezultă. Asta ieri, adică duminică. Pac, cinci oiro, telefonul imediat mă anunță cu un clinket “I pak dau de știre, voievodule, că ți s-or reactivat preacinstita opțiune cu doosupte cinci zeci de megabaiți din cei boierești și cu zero minute, ca să aibă ce face și Burcel de pe movila dintre Vaslui și Ieși, în caz că ai ceva urgent de comunicat”. Vodafone mi-a ales opțiunea automat, evident, fără să îl fi întrebat nimeni de sănătate și înainte chiar să îmi exprim io vreo opțiune în legătură cu modul în care vreau să utilizez euroii. Colac peste cucul cel armenesc, nici acuma, la 24 de ceasuri de la fericitul eveniment, internetul care – teoretic – acuma ar trebui să fojgăie de cei 250 de MB în joc de glezne, gata să fie cheltuiți pe emailuri și iutub, nu este accesibil prin 3G. Deloc. Neam. Ioc. Canci. Am plătit 4 euro pentru internet ca să n-am. Internetul meu e accesibil acum doar prin Wi-Fi.
Acuma, io ce să fac? Să le mai scriu un mail la vodafoniști să le cer explicații? După ultima discuție cu departamentul de inventat scuze retardate pentru clienți, presimt eu că îmi irosesc talentul literar degeaba. Așa că mai bine îi fac de cacaua cu lapte de taur pe acești distinși furnizori ocazionali de telefonie mobilă și constanți de țepe. Și da, ca urmare a acestor țepe, abonamentul pe cale să expire acuși nici nu îl mai reînnoiesc. Asta știu că o să ducă la creșterea cu 0.001% a prețului cafelei la barul pentru angajații Vodafone, ca rezultat al scăderii încasărilor din haimanalîcuri și șolticării coțcărești la drumul mare, greșit intitulate “servicii de telefonie”, “maximia” sau “cea mai tare rețea”.
