Ce zi plină de ştiri!

Uite, frate, să mă crucesc! Aşa zi plină de ştiri cu români nu a mai dat Marea Britanie de pe vremea cînd se luau de noi cu orfanii şi cu prinţesele.

Şi tocmai în Luton, unde puteam să jur că niciodată nu se petrece nimic, aflăm de un cetăţean român, Alexandru Nahirneac, de 22 de ani, care s-a jucat cu pisicuţele pe la bancomatele lutonienilor. Ce credeţi că a rezultat? Păi, ca să zic pe înţelesul bagabonţilor care mă citesc, s-a înţepat fraieru’ că e ceva jmen cînd a băgat cardu’ în aşa şi – haţ! – maşina l-a reţinut. Cînd colo, la bancă, a văzut fraieru’ pe camerele de supraveghere ditai românu’ nostru, săgeată la scos parale pentru ciumecii care i-au clonat cardu’ la muşteriu. A chemat potera şi acuma e la bastoane săgeată, îl bagă la osîndă.

La Bristol, alt geniu din România avea pata pusă pe poştă. Poliţia din West Midlands i-a pus brăţări unui ciocoflender, aparent staroste de hoţi, cum susţine meliţia. Ipochimenu’ ăsta cică îi păcălea pe oficianţii de la ghişeu să iasă din spatele caşcarabetei: făcea pe-a niznaiu şi le cerea să iasă ca să îi arate cum să deschidă harta sau cum să completeze formularu’, timp în care alţi şuţi operau casa de marcat. După vreo 10 bufuri din astea date la sînge-n veioză, celovecii au parcat vreo 34 de mii de lire, adică vreo 40 de mii de iepuraşi sau vreo sută şaizeci de mii de RON. I-a parcat şi pe ei meliţia…

Ca să vedeţi că noi le ciordim bancomatele, da’ ei, ca să nu fie mai breji, ei ne ucid, uite dovada: anul trecut, un clubber englez s-a şucărit pe un român că n-are şapcă. Ca să îşi demonstreze ataşamentul faţă de accesoriile vestimentare, englezul a pus mîna pe un stingător, l-a urmărit şi apoi i-a dat cu stingătorul în cap bărbatului de 29 de ani, tată a doi copii, pe care l-a ucis pe loc. Incidentul s-a petrecut la Brighton, vara trecută, iar instanţa a fost fără milă: i-a dat englezului trei ani jumate de bulău. Citiţi motivaţia uşor penibilă a judecătorului, care mai că nu şi-a cerut scuze că îl trimite la pîrnaie.

Şi o ştire cu cîntec: la liceul Westgate, din Slough, fetele de la Blaxy Girls se duc să repare ce-au stricat hai noştri cu puradeii hîn ţol. Fetele au zis ca, în semn de reconciliere cu localitatea, să le interpreteze şi să le înregistreze elevilor imnul oficial al şcolii lor. Pretinie să fie, bre, că de vrajbă sîntem sătui.

La Belfast, unde săptămîna trecută era cam aceeaşi atmosferă prietenoasă faţă de români ca aia la Slough (mai sus) de prin ianuarie 2008, un reporter a vrut să vadă lumea din perspectiva unei veioze. Şi, pentru că veiozele papă corent electric, s-a mulţumit să petreacă o zi în pielea unui cerşetor. Nu, n-a zis că român, da’ pe acolo cică hai noştri hau monopol, Praleo! Oricum, nu i-a plăcut…

Şi să încheiem într-un ton optimist! Aşa cum Adolf Hitler, campionu’ purităţii rasei germane, nu era arian, uite aşa a reieşit că nici domnul Nick Griffin, alintat de unii drept “micul Hitler al Marii Britanii”, ăla care spumegă împotriva ţiganilor şi a românilor (între care nu face oricum diferenţa) are săcrete hîntunecate ca fundu’ ceaunului în trăcutu’ său. Hadică, romales, stră-străbunicu’ lu’ Kamerad Griffin era ţigan şoimar şi trăia într-un coviltir, conform recensămîntului de la 1871, făcut la porunca Măriei Sale. Asta nu poate să mi-l facă decît mult mai simpatic, pentru că mie îmi plac ţiganii. Nu îmi plac ipocriţii, şăfule, boierule, chiparosule, sănatorule, Nicule! Dă-te-n fapt, îţi place şi Guţă?

7 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack