Cum de nu am găsit io filmul ăsta de Crăciun? Să vezi ce promovare îi făceam… Chiar dacă Paştele e aproape, filmul “What Would Jesus Buy?” e la fel de actual, că sărbătoarea cu pricina se ţine cam în fiecare an prin decembrie. Şi nu este un film crăciunesc, cu happy end, lacrimi şi îmbrăţişări sub brad la final în clinchet de zurgălăi care urcă veseli la cer răspîndind steluţe argintii din urmă… În nici un caz. Este, totuşi, un film despre religie: religia cumpărăturilor, arză-le-ar focul Gheenei.
Aşadar, io l-am urît din start pe Moş Crăciun, că am ştiut că e un capitalist împuţit de prima oară cînd a venit să îi preia din resursă externă locul de muncă al lui Moş Gerilă, un tataie cam damblagit pe la balamale, care ne aducea în ultima zi de şcoală de dinaintea Anului Nou, la serbare, cărţi şi bomboane exact ca alea pe care le vedeam cu o oră înainte la mama sau la tata prin geantă. A venit şi l-a uzurpat Moş Crăciun, un burtos care îi pune pe mami şi pe tati să se îndatoreze pe tot anul care începe pentru cadouri cu baterii şi sclipici, vacanţă la Innsbruck, maşină de spălat nouă şi cîte un scuter pentru fiecare junior. Capitalist hrăpăreţ…
Moş Crăciun a devenit, în timp, o pacoste şi pentru mine. Din cauza lui, toate muierile pe termen mediu şi lung din viaţa mea se aşteptau în fiecare decembrie să mă transform din Ursu în De Beers, traficant negustor cinstit de diamante din Munţii Scorpiei (ce nume potrivit pentru atîtea dintre ele…).
Din cauza lui am umblat falit pe 1 ianuarie cam în fiecare an de cînd îmi procur mai mult singur banii. Din cauza lui am avut parte de atîtea oftaturi comparative – vezi: “O, lu’ colega i-a cumpărat un Lexus şi tu te prezinţi cu inelul ăsta de argint şi fără piatră? Argint şi anul ăsta? Aur cînd îmi iei?” – apropo, iubesc argintul. În numele Obezităţii Sale Auguste Moş Crăciun am îndurat sute de ore de stat în trafic pe cărările carosabile spre mall-uri şi hypermarket-uri, am suduit în gînd în nesfîrşitele veacuri de colindat 200 de magazine pentru o pereche de ciorapi “haiooooooooşi” de dat cadou vreunei colege tîmpe de la etajul superior pe care nici măcar nu o înghiţeam.
Deci filmul ăsta e ca o răzbunare pentru mine. Nu am fost foarte dus pe la biserică, dar pe popa ăsta l-aş urma. Aleluia, padre! Afară cu Moş Crăciun! Îl vrem înapoi pe Moş Gerilă, că are să-mi aducă din 1989 ultimele trei cărţi din colecţia Jules Verne. Moş Crăciun a venit în locul lui cu împuşcături…
1 comentariu
Îţi doresc un Paşte fericit, Mihai, şi oameni buni în cale!