Rhapsody in Shoe

Deci cînd am văzut cum fostul pilot de avion de vînătoare Bush se eschivează de pantofii reporterului egiptean, nu am avut decît o singură reacţie: “Amator!”. De la distanţa aia, de nici 10 metri, era imposibil să rateze. Este, părerea mea, doar o manevră de PR, ca să îl scoată din scenă pe Bush în calitate de victimă a războiului din Irak, un război pe care el l-a pornit cu cele mai sincere intenţii. În fine, dacă a fost pe bune, e foarte posibil ca atacul cu arme neconvenţionale să îl fi surprins pe american. După cum ştia el, arabii nu au pantofi cu care să arunce, ei trăiesc desculţ (de Zaharia Stancu) în deşert, din crescutul caprelor anorexice hrănite cu nisip din care viermele sintetizează, prin căi numai de ei ştiute, cu incantaţii de la Mullah, “mirodenia” – şi aşa se naşte petrolul pe care arabii îl vînd numai pe dolari americani şi pe arme iraniene.

Pe de altă parte, deşi nu am exersat aruncarea pantofilor, ci mai mult a ciorapilor către uşă, pot să vă garantez că, de la ăia 10 metri, cu bocancii mei cu ţinte de cinci kile bucata, măcar una îi prindeam. Nu că mi-aş dori, doamne fereşte, să îl rănesc pe campionul democraţiei. Şi, dacă stau să mă gîndesc, la summitul NATO de la Bucureşti, l-am avut pe Bush cam la 30-40 de metri distanţă, cînd a debarcat din Air Force One. Dar aşa sînt eu, mă iau cu transmisiunea în direct, avid să fiu la televizor în prime time, şi uit de lucrurile cu adevărat importante. Ar fi ieşit ceva, că arunc binişor, atît că ar fi durat cam mult să mă deschei la toate şireturile. Pleca şi mama lui Bush în timpul ăsta…

Aş putea detecta, însă, un anume calapod de ieşit din scenă, iertat să îmi fie jocul ieftin de cuvinte. Mai ştiu un preşedinte care a isprăvit un mandat de victorii milenare cam la fel de măreţ. Hai, domnul Bush, fără jenă, luaţi-vă de mînuţă cu Constantinescu! Lui Emil Geologul îi plac bolovanii, ţie îţi place petrolul, deci studiaţi pămînturi şi subterane. Pe el l-au învins securiştii, pe matale teroriştii. Miluţă a declarat “legitimă şi justificată” bombardarea Serbiei, matale ai scos o minune la fel de mare pe guriţă, cu armele lui Saddam… Domnul profesor a scos-o pe aia cu 15 mii de specialişti, matale, nenea Bush, ai rămas în istorie cu ăia 15 mii de terorişti de la Al Queda şi cu Bin Laden. Tu ai făcut plecăciune dublă pe sub pantofii unui arab cu tremur la încheietură (poate că o votcă i-ar fi reglat tirul), domnul profesor de bolovani a ieşit cu barba albastră, într-o baie de mulţime care a devenit baie de cerneală. Mersi, Faure, că mi-am muşcat mîna cu care l-am votat!

Dar atîta lucru îţi promit: dacă, vreodată, te văd, ca pe Constantinescu, în hotel la Sinaia, întreţinînd romantic sepepiştii pe terasă, o să îţi dedic o melodie adaptată. Una de la voi, de la americani. Dar modificată să vi se potrivească ambilor: şi ăluia cu pantof, şi ăluia cu cerneală. Rhapsody in Shoe sună bine?

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack