Daţi o labă de ajutor Regatului Unit!

O ştire care ar fi putut face senzaţie şi a trecut aproape printre degetele presei britanice ridica, acum vreo trei zile, un geamăt adînc de avertisment: fraţi creştini, Regatul Unit e în criză de bărbaţi cu dare de mînă, îndeobşte numiţi donatori de spermă. Eu era să ajung – pardon my French – în patru labe de rîs cînd am văzut ştirea.

Nu a fost o problemă niciodată în Regatul Unit faptul că băncile de spermă erau dispuse aici doar să primească materialul genetic, dar nu şi să recompenseze cu niscaiva lire sterline truda celui care cu sudoarea frunţii şi cu palmele bătătorite de atîta donat scotea la lumina zilei fundamentul următoarei generatii de consumatori de fish and chips. Chiar nu e problemă, englezii sînt gentlemani, nu e o chestiune de bani. Alta e beleaua…

Interesul flasc al britanicilor pentru donat spermă se datorează unor chestiuni mai personale: producătorii de spermă din Regat au renunţat să mai dea ţării cît mai mult material genetic de cînd a dat Măria sa de la Buckingham o lege inhibitoare pe tema asta, act normativ care fie vrea să scoată anonimatul din masturbare, fie să scoată masturbarea din anonimat, în funcţie de perspectivă. Pe româneşte, o lege care spune că domnii generoşi care vor să împartă cu diverse femei necunoscute ADN Made in England nu mai pot rămîne, ca bunii creştini, donatori anonimi. Trebuie toţi să îşi dea numele şi, mai mult decît atît, vlăstarele care ar rezulta din eventuala folosire cu succes a generoaselor donaţii au dreptul să afle, la 18 ani, cine este tatăl adevărat. În aceste condiţii, pravila creştinească a generozităţii, care spune “să nu ştie stînga ce face dreapta” este aici clar picată în desuetudine…

Exact ca în scena cu vestita delaţiune a lui Ionescu şi Popescu din “O scrisoare pierdută”, britanicii se aliniau conştiincioşi atîta vreme cît puteau să dea rodul muncii lor anonim. Nu se mai poate anonimă, nu mai merge “pac, la Războiul!”.

Şi totuşi, nici în condiţiile astea, Marea Britanie nu vrea să le ridice românilor restricţiile de pe piaţa muncii. Cum ce legătură are? Simplu! Vă daţi seama ce minuni ar putea realiza pentru băncile de spermă britanice mîna de lucru venită din ţara noastră? Cîte sute de mii de bărbaţi abia aşteaptă să îşi pună laba în slujba Reginei? Singuri muncitorii de la ARO Cîmpulung, care voiau să îşi salveze fabrica de la faliment donînd spermă, ar umple toate frigiderele din Marea Britanie rapid. Iar inginerii de acolo nici nu au nevoie de reviste porno, e suficient să le daţi nişte planşe tehnice cu ultimul model de Nissan. În condiţiile în care cererea e mare, noi avem în România exact oferta de care au nevoie supusele Măriei Sale.

De ce românii? Vă dau un exemplu din istorie, adică din istorisirile lui Dumitru Almaş. Mai ţineţi minte vestita replică a caporalului grenadier Muşat, din Primul Război Mondial, cînd soldatul şi-a pierdut o mînă, dar a refuzat să se lase la vatră? “Mai am un braţ şi vreau să îl pun în slujba ţării. Cu dinţii trag focosul şi cu stînga arunc!” Cu un popor atît de devotat lucrului manual chiar şi în ploaia de gloanţe inamice, vă daţi seama ce fapte de auto-eroism ar putea realiza compatrioţii noştri lăsaţi slobozi prin ploaia doar cu apă meteorică din Regatul Unit? În patria română, nu au lipsit nici braţele vînjoase, nici restul, să mă înţeleagă bine Alteţele lor… Am deveni un fel de eroi internaţionali ai englezilor, exact ca luptătorii Gurkha, am fi şi noi nu nişte Supermen, ci nişte Sperm-men, care să salveze naţia britanică de la pieire…

Majesteatea Voastră, e timpul să acţionaţi cu mînă de fier şi să luaţi o decizie, oricare ar fi consecinţele. Chiar cu riscul ca, în 2028, Marea Britanie să devină, de la injecţia de ADN românesc, un stat manelist care să se închine la icoana lui Gigi Becali izvorîtoare de zer şi făcătoare de blaturi, cu Westminster convertit în mall şi şaormărie şi cu Buckingham transformat în palat vişiniu cu turnuleţe de aur pentru noul Rege al Manelelor, Adrian Guţă Puţă de Maimuţă von Strehaia, cu Aston Martin şi MG reprofilate pe trăsuri haurite şi hîmpodobite păntru principesele Portocala, Mercedesa, Bauxita şi Expertiza. Asta e, Măria ta, soarta întregii ţări e la mijloc, vremea a venit să iei deciziile pentru care britanicii te-au pus acolo. E clar că englezii nu vor să mai mişte un deget în chestiunea asta, ce să mai zic de toată mîna… Iar pe ai noştri, ca brazii, nu cred că îi interesează foarte mult banii sau anonimatul în chestiunea donării de spermă. Cred că mai important este modul de recoltare…

8 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack