Supraponderali din toate ţările, îmbogăţiţi-vă!

Uite cum, în urmă cu două seri, o englezoaică plinuţă (ca să fiu un domn şi să nu zic altfel) mă întreba în franceză, că sînt posibile şi minuni, dacă nu cumva rochia aia cu bubuline pe care o purta nu o face să pară grasă. “Est-ce que cette robe me grossit un peu?”, m-a întrebat tînăra consultant pe probleme fiscale de la Indland Revenue, fiscul lor. Pe buze mi-a stat un adevăr crunt, pe care nu i l-am mai zis cu voce tare: “cucoană, nu rochia, haleala te face să pari grasă. Nu doar că te face să pari, te face să fii grasă de-al binelea!”

Şi imediat mi-am amintit de o ştire pe care am cetit-o seara, ca pe o poezie de Minulescu, în care zicea un băiat competent şi documentat că românii sînt din ce în ce mai supraponderali, că nu ştiu cît la sută dintre compatrioţii noştri îşi descriu masa corporală cu trei cifre. Şi asta, nota bene, în condiţiile în care eu am plecat deja din ţară şi am mai redus populaţia supraponderală a patriei cu un moldovan.

V-aţi imaginat vreodată că te poţi îngrăşa de sărăcie? În Marea Britanie, unde cu onor m-am retras din România dezlănţuită, tocmai a fost făcut public un studiu alarmant, care spunea că britanicii, din cauza crizei economice, din cauza vestitului “credit crunch”, a căderii pieţei imobiliare şi a impasului economic în care se află întreaga ţară, paradoxal, se îngraşă ca godacii de Ignat. Cum? Paradoxal.

Industria constructoare de locuinţe dă afară cu sutele de oameni pe zi, băncile anunţă căderi de profit de 99 la sută – nu e o glumă – şi sînt sub supraveghere specială, taxele o iau razna – iar asta nu poate însemna decît în sus – şi golesc buzunarele ălora puţini care mai muncesc şi mai au profit, în City, acasă la mogulii financiari, mii de directori cu bani grei se pregătesc să îşi împingă CV-urile prin Rusia, poate acolo mai găsesc ceva de muncă, amantele milionarilor îi părăsesc de parcă au ciumă, după ce au constatat că robinetul cu bani s-a cam strîns, nevestele marilor “executives” de multinaţionale se grăbesc să le intenteze divorţuri ca să facă partaje profitabile acum, cît mai e încă vreme, milionari faliţi înglodaţi în datorii îşi masacrează familia şi îşi dau foc la avere, confruntaţi cu perspectiva înfiorătoare să locuiască din nou cu chirie în Gipsy Hill, printre plebei. În condiţiile astea, ai zice că stomacul se lipeşte de şira spinării, că apetitul scade – cui îi mai vine să mănînce în aşa vremuri de restrişte? – şi că naţiunea se atrofiază cantitativ. Ei bine, nu.

Un studiu (http://www.freshplaza.com/news_detail.asp?id=27834) publicat săptămîna asta arată că britanicii sînt mai expuşi la obezitate acum ca niciodată. Marile reţele de supermarketuri de pe aci – Sainsburys, TESCO, CostCutter, IceLand şi altele – se bat în promoţii după promoţii, să le facă oamenilor criza economică mai uşoară. Că e mai puţin cu 10p sau cu 1p, nu contează, să fie mai ieftin decît la vecinul… Am văzut aici pe etichetele la zahăr sau la fasole de la Sainsbury afişat, pentru comparaţie, preţul de la TESCO, pus acolo doar ca să le demonstreze clienţilor că e mai ieftin decît la Ianke, mă-nţelegeţi.

În plină criză financiară, la alimentara englezească remarci că o duci mai bine nu doar decît în România, ci chiar că o duci mai bine decît în Marea Britanie din vremea ei de prosperitate. Cu 10-12 lire poţi acum pleca din magazine cu două sau chiar patru sacoşe pline cu d-ale gurii, la preţuri halucinante: patru porţii barosane de mîncare indiană ca de la restaurant gata congelate, de pus doar la microunde 10 minute, costă 3 lire la Sainsburys, cît ar costa la noi cinci mici şi o ciorbă de burtă la Gil, lîngă Antenă. Cu o liră şi jumătate – cel mult 7 RON – cumperi un kilogram şi jumătate de cîrnaţi englezeşti congelaţi sau un kil de lasagna gata făcută la Iceland.

Vestea cu adevarat proastă este că patronii marilor lanţuri de magazine au aruncat în bătălia preţurilor ceea ce era oricum de calitate proastă, cu multă grăsime, cu multe chimicale, cu MDM la greu, cu mulţi carbohidraţi, alimente care veneau cu costuri de producţie infime şi care scoteau profit oricum. De exemplu, cîrnaţii englezeşti la 50p jumătatea de kilogram (adică 4 RON kila) conţin 30 sau chiar numai 5 la sută carne (nişte mizerii care poartă denumirea de “bangers”). În rest, sînt oase tocate, grăsime – care ar fi fost, oricum, aruncată sau făcută săpun – amidon, coloranţi, MDM, conservanţi, E-uri şi alte bucurii. Aruncate pe piaţa la doar preţul de producţie, acum ele alimentează o falsă prosperitate în Regat, o prosperitate a maţului plin cu portofelul gol, o falsă bunăstare care aduce consecinţe extrem de adipoase: de cînd a dat falimentul în Anglia, poporul pune bîrdan.

Aşa că nu a fost de mirare cînd silfida asta mică de 12 ani şi 200 de kilograme i-a uimit pe medicii şi pe asistenţii sociali cît de bine poate trăi din ajutorul de şomaj al mamei sale.
http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/article1499935.ece
Iar mămica sa hrănitoare le-a răspuns franc asistenţilor sociali: fata manîncă zilnic 4 kile de lapte, un tort de ciocolată, cereale cu nemiluita, un kil de cîrnaţi din aia “buni” de care ziceam mai devreme, cartofi la conserva de 30p bucata, tocmai pentru ca femeia este prea sărmană ca să îi poată oferi “health food” sau, cum îi zice acum în Regat, “organic food”. Să te cruceşti cu două mîini, că fata aia, în loc să sară coarda ca fetele de 12 ani de pe vremea mea sau să agaţe pedofili, ca fetele de 12 ani de pe vremea asta, abia se mişcă şi e în pericol de moarte, din cauza obezităţii de ultimul grad în care a adus-o “sărăcia”…

Şi, ca să mai pun un pai pe foc şi unul pe spinarea cămilei, americanii – nişte unii dintr-o ţară unde copiii preadolescenţi sînt obezi sau supraponderali în proporţie de 40 la suta – au studiat problema şi au descoperit că părinţii cu probleme financiare sau la serviciu au şanse mai mari să aibă copii supraponderali. Asta deoarece copiii, contaminaţi cu stressul părinţilor, se refugiază în aşa-numita “comfort food”, niscai haleală de ridicat moralul şi de dat o ocupaţie, atunci cînd Nintendo şi Playstation nou ies din discuţie.

Şi mai era una tare: cuplurile de adulţi fără serviciu au cele mai mari şanse să se reproducă, tocmai pentru că, din lipsă de ocupaţie, dar şi din lipsă de bani de distracţie în moduri mai culturale, adulţii cei fără serviciu, care nu plătesc taxe că nu au din ce, fac ce au văzut în filmele cu adulţi. Şi uite aşa, pe vreme de secetă şi criză economică, demografia o ia şi ea razna, exact ca taxele.

Şi, ca să închei circular, precum romanul interbelic românesc, aş putea sfîrşi prin a-i încheia gîndul cucoanei de la Fisc (da, sigur, care vămuieşte, hahaha, ce poantă!) cu probleme de percepţie a realităţii din primul paragraf. Deci, cucoană! Nu e vina ta că a început criza financiară, nu e vina ta nu mai aveţi de la cine strînge impozite – decît de la frate-miu, îmi lăsaţi impresa. Dar criza economică este cel mai neplauzibil moment pentru apucat de cură de slăbire.
Concluzia mea lung aşteptată este că, dacă vreţi să faceţi foamea şi să slăbiţi, stimaţi confraţi obezi, trebuie să puneţi osul la muncă şi să ridicaţi economia, acolo unde trăiţi. Asta ca să nu vă treziţi că faceţi copii ca să îi creşteţi din şomaj şi să iasă supraponderali. Privilegiul de a se înfometa le aparţine numai acelora care trăiesc în ţări prospere, băi!

8 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack