Să zicem că am 18 ani, nu am nici o cetăţenie – aşa e în mileniul al III-lea globalizat – şi, în loc să mă duc la expoziţia de oferte universitare, eu aleg să mă duc la tîrgul de cariere de soldat. Şi încep să mă uit… Să văd şi eu cum mai recrutează lumea în secolul ăsta, după ce pe mine m-a terorizat ordinul de încorporare vreme de 10 ani…
Supriza cea mare este că arcanul sau discursurile patriotice de altădată sînt abandonate. Acum, în capitalism, tinerii aleg să se jertfească pentru patrie în baza unui pachet salarial atractiv, cu asigurare medicală şi program post-carieră. Iar greul recrutării îl poartă, ca de un secol încoace, televiziunea şi cinematograful…
Şi încep cu noii noştri aliaţi, the mighty USA. Din clipul lor, considerat cel mai bun pe anul 2007, constat că realitatea îi plictiseşte enorm pe americani. Yankeii, după Coreea, Vietnam, Afghanistan şi Irak, găsesc anost să te mai lupţi cu pămînteni şi, ca să lovească în targetul de gameri încă indecişi dacă să servească sau nu patria, fac marketing pentru conflictele cu extratereştri şi cu lighioane demonice subpămîntene.
O porcărie sinistră, domnu Bush… Mai aici, spre bătrînul continent, britanicii le dau clasă aliaţilor din patria lui McDonalds Împărat, cu un clip de o fineţe surprinzătoare. Jos pălăria, majestatea voastră!…
După care arunc un ochi în ogradă la Maica Rusie… Nu e tocmai rău, dar, de la patria lui Tarkovski, Mihalkov şi Lyube m-aş fi aşteptat la mai mult…
Legiunea Străină Franceză, una dintre cele mai redutabile unităţi de elită din lume, are un videoclip de promovare mai degrabă utilitar. Din el, aflăm că legionarii învaţă cum să facă sudură subacvatică, cum să coasă cămăşi, să îmblînzească feline sălbatice sau chiar şerpi veninoşi. Onoarea Legiunii ar merita mai mult efort creativ…
Pe la Ministerul Apărării din România constat că nu mai e de găsit pe nicăieri videoclipul ăla celebru cu “Ştiu că poţi! Fă flotări! Urmează-ţi visul! Alege cariera militară!”. Lucru pe care nu pot decît să îl salut în poziţie de drepţi. Ceea ce armata română promovează acum e chiar un spot aproape bun, care, însă, îmi aminteşte de ceva cunoscut…
Ce îmi era cunoscut? Păi, de exemplu, spotul armatei libaneze, o demonstraţie de “grace under fire”, de talent aplicat cu resurse puţine şi cu efecte maxime. Pentru videoclipul libanez, jos pălăria, turbanul, kuefia, casca de kevlar şi jobenul!
Vedeţi, deci, că arta cinematografică e cea mai importantă dintre toate, aşa cum spunea şi tovarăşul Lenin? Armată uşoară!…
PS: Dacă nu se ducea în Liban colega Ana Maria Luca, nici nu aflam de clipul armatei libaneze vreodată. Mersi de pont, colega!
3 Comentarii
Cand vezi un spot facut pentru armata fie razi de te prapadesti, fie dai ochii peste cap de cat de penibil e. Cel al armatei libaneze însă mi+a dat goosebumps. Mi l-a aratat un amic art director la casa de productie care l-a conceput. Nu mai rulează pe televiziuni pentru că e din 2007.
goosebumps? ha ha ha ce ti-e si cu happening-urile astea si alte cuvinte de import. “Mi-a facut pielea de gaina” era mai… gaina e mai mica decat gasca, nu?
Eu m-as inrola din cauza afisului… video-urile sunt prea explicite.
In afis e cumva maica Rusia?
Ca ala cu Uncle Sam Wants You e un rahat, unchiul ala e un clown.
afişul de care zici e din 1941, imediat după ce axa (cu românica noastră laolaltă) a atacat uniunea sovietică, pe 22 iunie în acelaşi an de graţie.
sloganul, în traducere, înseamna “patria mamă te cheamă”, iar personajul ţine un formular de înrolare în mînă.
ca tot ce au făcut ruşii, e simplu şi eficient…