Principiile feminine şi noi, oamenii normali

Aşadar, iubesc femeile cu principii. Ele sînt fundamentul şi coloana vertebrală a moralităţii în societatea noastră. Ele sînt mamele care ne vor educa într-o bună zi copiii, nepoţii şi puradeii vecinilor în spiritul conservării tradiţiilor noastre sacre şi milenare. De la ele vor învăţa fetiţele viitoarei generaţii aceleaşi principii nobile şi le vor perpetua, pentru eternitate.

Şi spun asta aducîndu-mi aminte de o femeie cu principii din viaţa mea. Cam pe vremea cînd verigheta mea încă strălucea de nouă (să tot fie vreo doi ani jumate, adică), m-am nimerit într-o situaţie tactică favorabilă: nu nevastă, alcool şi puţini cunoscuţi în jur. Mai precis, aproape nimeni, că eram plecat în deplasare. Undeva pe litosferă. Şi îmi scoate în cale Dumnezeu o creatură diafană, cu o pereche de craci de plîngeau icoanele cu lacrimi de mir sintetic atunci cînd zîna îşi schimba ciorapii supraelastici. Uşor intoxicată alcoolic şi cu atitudinea corectă despre principiile selecţiei naturale a partenerilor, duduia s-a dat repejor pe lîngă mine şi, după consumul unor cantităţi semnificative de băuturi alcoolice, am convenit că ni s-ar potrivi o relaţie nepotrivită.

Imediat însă după acordul oral pe tema asta, ochii de felină ai prinţesei au poposit pe un obiect metalic, bine şlefuit, care strălucea de nou ce era pe inelarul de la mîna stîngă. Şi îndată păpuşa de zahăr a dat înapoi ca o căprioară în faţa armei lui Iovan de calibrul 12 şi a început să îmi relateze că bărbaţii însuraţi sînt scoşi de pe lista ei de shopping, că nu e bine, că familia e o instituţie sacră, că legămîntul şi încrederea dintre doi oameni sînt păzite de Dumnezeu şi nu o să fie tocmai ea cea care să îl mînie pe Atotputernicul pentru nişte activităţi corporale de care se poate, la o adică, lipsi.

Şi mi-aş fi văzut de băutură liniştit tot restul serii, la vînătoare de alte carnasiere mai puţin preocupate de viaţa de apoi, după ce m-am scurs elegant de sub privirile pline de reproşuri ale silfidei principiale, pierdută deja din perspectiva socialismului progresist. Dar privirea mi-a căzut ca un meteor asupra aceleiaşi principese a dreptăţii, care începuse deja o altă escapada amoroasă. Şi, spre cinstea ei, nu era cu un porc de bărbat însurat, ca mine. Era, din contră, cu o femeie. Una măritată. Al cărei soţ nu era pe acolo, să se bucure şi (măcar) ochii lui de spectacol.

Iar io am tras următoarea concluzie: “ăăăăăă” (vreun sfert de oră, după ceasul primăriei locale). Deci, cum ziceam, de aia iubesc femeile principiale. Ele ne vor creşte copiii. De aia nici eu nu fac sex cu femei măritate. Întrebaţi-o pe nevastă-mea, vă poate confirma!

1 comentariu

Comentarii RSS TrackBack Identifier URI

Lăsați un comentariu

Name (necesar)

Mail (will not be published) (necesar)

Website