Guriţa ei de femeie…
Şi mi-a zis ieri o prietenă că zîmbetul este al doilea lucru minunat pe care o femeie îl poate face cu buzele. Vorba asta deşteaptă îi aparţine, evident, unui bărbat, dar nu despre asta e vorba aici. Şi acum ştiu că hormonii şi neuronii au luat-o razna căutînd partea lipsă din propoziţie, respectiv care e primul lucru ăla minunat. Ei bine, experienţa mea vastă m-a adus la concluzia că pot fi mai multe. Nu vă gîndiţi încă la prostii!
Aşadar, la vîrste foarte fragede, fetiţele pot să gîngurească în moduri specifice care mie nu îmi spun mare lucru. La adolescenţă, învaţă, pe lîngă limbajul articulat deja deprins, să te mai şi sărute, în diverse moduri: stîngaci, timid, pasional, franţuzeşte, iar unele învaţă repede să se sărute şi între ele (e a dracului de la modă acum).
La maturitate, drăguţele de ele ştiu deja să facă o grămadă de minunăţii pe care le clasificăm în categoria de amintiri plăcute. Nu vă păcăliţi, însă, că toată distracţia este doar pentru bucuria voastră de bărbaţi. Motivul este unul singur: să vă aburească şi să vă ia minţile, aşa încît să vă bagaţi singuri cu capul în lanţ, ca să treceţi la episodul următor (pentru mulţi, şi ultimul). Dacă nu le iese cu voi, le iese cu următorul. Consideraţi că aţi fost doar material didactic pentru perfecţionarea tehnicii, norocoşilor!
În ultimă fază, cea de nevastă, femeia ar mai fi capabilă de o singură bucurie care să îi răsară de pe buze. Atîta doar că se abţine cu încăpăţînare să o facă. Este vorba de singurul lucru care ar putea să îi mai facă amărîtului o bucurie: ca ea să îşi ţină boticul închis şi să mai tacă, măcar din cînd în cînd.
4 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
mai stiu eu ceva dragut … o bucurie maxima pentru cei aflati in ultima faza… femeia cu gurita ei poate spune “DIVORT ! esti liber ! PA!”
he he …
fun nu ?
rofl
abia azi mi-a ajuns in reader postul asta, si inca rad cu lacrimi!!
ma intreb… oare gura barbatului o fi buna la ceva?
Ha ha ha!!!
Scuze, rasul meu nu are legatura cu articoul. Scriu offtopic acum. In legatura cu un comentariu pe care l-ai lasat tu, prin septembrie, pe un blog de-al meu: http://www.inertianorocului.blogspot.com.
Abia acum vazui mesajul tau, scuze de intarzierea cu care iti raspund.
Deci: am inceput sa scriu o poveste (se pare ca se va intinde pe suprafata unui roman) in care am folosit unele personaje reale. Acele personajele imi erau colegi la data respectiva si le-am folosit tocmai pt ca imi erau simpatici. Bineinteles ca intentionez sa le (iti) cer acordul in cazul unei publicari. Deocamdata am luat o pauza de la scris (am alte prioritati acum), dar intentionez sa duc romanul pana la capat. Moment in care voi cere acordul tuturor celor care apar ca personaje in aceasta fictiune.
P.S. Faptul ca e l-am postat pe un blog nu l-am considerat, pana acum, drept “publicare”. Am procedat asa pentru a-l trimite unor persoane cu care ma mai sfatuiesc din cand in cand.