Cum ar fi o zi perfectă

Mă obsedează de vreo trei săptămîni o cucoană fiţoasă de la radio care ne relatează ecscitată cum îşi imaginează ea o zi perfectă. Că se duce prin Niu Iork pe la tifaniz, că o masează cu ulei de cetaceu virgin nu ştiu ce negru cu 12 ani de puşcărie pentru viol şi cum cardul de credit al fraierului rămas în ţară e nelimitat, ca şi generozitatea lui de luzăr care o lasă de zboară în statele obeze ale americii de una singură ca să se cultive la biblioteca mecdonaldz.

Aşadar, io, ca bărbat de orientare secsuală normală şi de orientare politică de-a contra vîntului de vest, tre să reacţionez cu o replică pe care ştiu că fomeia cu pricina nu o să o citească,  ocupată cum e cu feşion tivi şi coafurile sovaj. Deci, ziua mea perfectă:

Moscova. Iarnă. Nămeţi. Minus 30 de grade.

Ora 11 dimineaţa. Mă trezesc în hotelul ăla mişto de vizavi de Ministerul de Externe (lîngă Staryj Arbat). Patul e vraişte, dar Nataşa, în ţinută sumară, are deja pregătit un ceai cu zgutchenka, nişte caviar cu votcă şi niscai alte zakuski de zavtrak. Halim (ea vorbeşte numai întrebată), fac duş, restul interzis minorilor.

Ora 13. Îmi deschid telefonul. Tata mă sună din ţară pe 3G (îşi permite, din pensia de profesor de mate) să îmi spună că preţul pămîntului la Gura Bustei, judeţul Vaslui, a ajuns la 1800 de euro pe metrul pătrat. Îl sfătuiesc să nu vîndă, trendul e bun şi nu ne trebuie bani. Pe CNN, recent cumpărat de Vladimir Putin, Christiane Amanpour comentează ultimele ştiri despre condamnarea lui George W Bush pentru crime de război, încă străduindu-se să pronunţe corect în limba rusă, noua limbă oficială a CNN.

Ora 13.30. Cu mii de scuze pentru deranj, mă sună directorul de ştiri de la Sky News Europe să mă roage frumos să accept prelungirea misiunii în Rusia cu încă 6 luni. Imi triplează diurna şi îmi plăteşte două săptămîni de concediu în Caucaz. Nataşa face masaj thailandez cu o thailandeză. De la bancă mă sună să îmi comunice că dobînzile la creditul meu au fost anulate prin decret prezidenţial. Mersi, Volodea!

 Ora 14.00. Ies pe teren la filmare. Stoian a prins un pont că miliţia rusă, OMON, GROM şi ALFA au găbjit 20 de terorişti ceceni şi îi toacă mărunt cu mitralierele. Dudaev e printre ei. Dăm breaking news cu imaginile în exclusivitate. Le vindem şi la concurenţă cîte un minut cu o mie de euro bucata. Stoian ia primă şi o cheltuie pe aparatură de interceptare. Volodea îi decontează tot. În România, cetăţenii sînt chemaţi la referendum să decidă dacă le dăm sau nu acces liber la frontieră elveţienilor. Săracii, nu mai au din ce trăi decît din ciocolată împachetată de marmote, după ce toate băncile elveţiene s-au mutat la Vaslui.

Ora 17.00. Masa de prînz într-o cîrciumă rusească. Votcă la rece şi restul. Stoian îmi agaţă o Nataşa nouă, geamăna celei vechi. Le păstrez pe ambele. Vladimir Putin mă sună să se asigure că imaginile sînt bune şi să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. După 4 minute de negocieri, accept să îmi schimbe hotelul de patru stele pe unul de cinci stele. Plăteşte el.

Ora 19.00. Am terminat directurile. Apare pe agenţii ştirea că Rusia a descoperit leacul pentru bătrîneţe. Ăl mare mă sună să mă roage să amîn vacanţa din Caucaz ca să merg două săptămîni în Kosovo şi două în Belgrad. Peste două zile urmează să fie celebrat primul an de la retragerea KFOR şi de la plecarea ultimului albanez din Kosovo, precum şi de la revenirea provinciei sub controlul Serbiei. Accept să mă duc, după ce imi dublează salariul şi îmi achită facturile de la bordeluri.

Ora 20.00. Mile aterizează de la Baghdad, unde a fost la sărbătoarea retragerii americanilor, şi ajunge la hotel taman la timp să mergem la concertul cu Lyube. Sîntem invitaţi din partea băieţilor, cu care mergem la paranghelie după aia. Distracţie cu băieţii, cu Nataşa, Svetlana, Ljuba, Raisa şi multe altele pînă dimineaţă la 5. Stoian a agăţat două chinezoaice şi pleacă cu ele în cameră. Mile cu blonda stă pe 3G (plătesc ăia de la Ostankino, noii lui patroni). Pe la 6 dimineaţa, închidem telefoanele, sătui să tot refuzăm ofertele CNN. Pînă nu scapă de ăia vechi…

Ora 6.00. La nani, că ne aşteaptă o nouă zi de muncă. Nataşa şi sora ei geamănă mă adorm prin metode specifice… Aţi vrea voi să ştiţi cum…

Ora 8.30. Căcat!… Mă trezeşte Mile să o cărăm repede în State. A început războiul civil şi e haos. Bursa de la New York s-a dus pulii de suflet, bancherii se spînzură de grinzi, brokerii îşi fac harakiri cu coupe-papiere, mecdonaldsurile sînt în flăcări, preşedintele a fugit. Britanicii, sătui de proşti, s-au întors să preia puterea după aproape două secole jumate şi să reinstaureze legile britanice, printre care şi pe alea care obligă la alfabetism. În sfîrşit, o să fie şi SUA aia o ţară ca oamenii… Tre să plecăm! Asta merită o ştire.

4 Comentarii

Comentarii RSS TrackBack Identifier URI

Lăsați un comentariu

Name (necesar)

Mail (will not be published) (necesar)

Website